1839.Dezorientat, caută-te în pacea exterioară și interioară

   Nu-i gingaș lucru viața, de te preocupi de ea să-ți fie cum trebuie. De-o scapi din mîini, nedrept și dezlînat, fără EL, e posibil s-o ratezi . Ne pricepînd nimica la un moment dat, dezorientat mereu, de nu-ți revii, caută-te. În pacea exterioară și mai ales interioară, oriunde poți, doar rezultatul contează. Fii liber de rele și urîte, cum trebuie caută-te să fii și nu te lăsa de poți fără EL. Cu EL că-I cea mai cea realizare a omului singur în fața lumii și a Necunoscutului Univers.
  E încă o îndelungată căutare, depinde de fiecare cum îi e dat, numai CER-ul știe. Și onoarea va fi la îndemîna fiecăruia, s-o ție sus și tare, ori domolit dar niciodată învins de neputința de a fi om adevărat. Să lupte cu el în primul rînd să fie corect în sinea lui și pe urmă între oameni. Și de reușește să-L caute, ori cine știe, doar CER-ul și va afla ce-i de făcut.
   Să nu dăm îndărăt niciodată de la datoria de a fi om cum trebuie, de asta încă din copilărie părinți, fiți adevărați! De nu înaintașii voștrii vor plăti, ca și voi, că sînteți neputincioși, netrebnici. Deci nedrepți și fără Dumnezeu, ceea ce-i cel mai grav act de prezență pe Pămîntul SĂU și al nostru.
   Așa înstrăinați, mai bine nu ne nășteam, ori familia de nu se poate mobiliza. În îndreptarea cerută să caute îndurarea SA și a lumii oamenilor, alții să hotărască. De voi aveți cap umplut cu pleavă, nu minte, rateu de viață anapoda. Nu-i nimeni bucuros de așa tărășenie, încercare, nepotrivire cu viața. Nu vă lăsați învinși de nedreptate!

1820.Adevărul SĂU e ascuns și nici îndreptarea nu-i

   Ne trezim liber-cugetători într-o societate în care valorile SALE și a omului nu-s. Se află în paragină de mult tare și dezorientat, cauți răspunsuri. Da adevărul SĂU e ascuns și nici îndreptarea nu-ți face cu ochiul, așa că ești ceva nedefinit încă. Un căutător de multe și mărunte ale vieții și spiritualitate în general. Dar de regulă de nu dai de EL, rateul vieții, doar să fii îndreptat, scapi mai ușor.
   Că de regulă aflarea dreptății, ca să răzbești în nedreptatea asta generală. E un demers nu prea plăcut vederii celorlanți, ce nu pricep de regulă nimic din viață. Se poate să reușești și de unul singur, tare încăpăținat și cu EL alăturea cînd reușești să-L afli. Începe greul și necunoscutul ți se relevă îndreptîndu-te și altele ce meriți.

   Sîntem tentați de a fi mereu eroici, visăm ne iluzionăm cu verzi și uscate. E greu de aflat ce vrem cu ușurință, ci-n timp cu răbdarea treci marea. Nemulțumiți unii de-o simplă trecere prin viață, așa acolo în anonimatul nedreptei căi. Că așa cum e condiția umană cu minciuni și urîte chiar rele implicări. Nu ne dăm seama că avem parte de înălțare prin spirit și cunoașterea dobîndită.
   Nu-i ușor că-i nevoie de caznă, preocupare demnă și cîteodată și de inconștiență. Cînd simți că te depășesc cerințele ce nu le pricepi, de nu ai un reazem nu-ți merge.