4223..Pretutindeni.

  Ne trezim că-i timp în îmbunătățire cu speranța ce moare ultima și vremea ține cu noi, soarele-i mai darnic din ce în ce. Și parcă totul reînvie și-i miros de primăvară, ca și gîzele ne repezim pe afară, improvizăm cu porniri din sfere mai înalte. Chiar de-i primejdioadă calea, ne descurcăm oarecum, nu tare mulțumitor nici pentru unii nici pentru alții.
  Cumva se află și alte căi de amintiri cam de mult trecute, ce cîndva ne foloseau și bucura viața, acuma-s doar parcă părăsiri spre uitare. Le privim cu nostalgii tare încurcați în inexplicații, așa-i vremea în curs neclar deocamdată trăită destul de fără noimă. Sînt continuări la fel de aproximate, ne ducem spre un ceva cu speranța de mai bine și chiar așa și pare.
  Nu cred că mult vom fi lăsați într-o ceață, da-i clară ziua ce-o trăim cu întemeiate trăiri de bine pe ceea ce se simte cam pretutindeni.

2812.Seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă

  În sate ni-i speranța ca să-L aflăm mai acătării, îndreptîndu-ne cumsecade. Dar e o întrebare, oare mai e careva în stare? Cu așa nedreptate ce I se face și nouă de cînd lumea, neputincioși de a mai fi omenoși sadea. Ci ne-am șmecherit cu așa mass medie și altele înrăindu-ne, de nu-i chip să mai afle omul calea. ÎL vom aștepta cînd va dori să ne mai calce pragul, poate mai hotărîți îL vom urma.
  Depinzînd de multe ce-s acuma anapoda, fără EL ni-i calea și obraznici foc, omenia e fudulie. Nu o mai știe nimeni, cum s-o poarte de nu-i căutată nici în democrație.  Ci nedreptatea față de EL și noi și închinarea la nerozii, necurate, ce îL dosesc pe EL Adevăratul Domn din CER. Nostalgia vremurilor bune cu EL alăture în lume, pe bune și moralizați, eram mai întremați.
  La sate seriozitatea bate nedreptatea de-i vizibilă cumva, de regulă e fățarnică și rea. Cu greu ne dăm seama, că-i pătrunsă mai întîi în căință, strîmbătatea în fața SA.