4223..Pretutindeni.

  Ne trezim că-i timp în îmbunătățire cu speranța ce moare ultima și vremea ține cu noi, soarele-i mai darnic din ce în ce. Și parcă totul reînvie și-i miros de primăvară, ca și gîzele ne repezim pe afară, improvizăm cu porniri din sfere mai înalte. Chiar de-i primejdioadă calea, ne descurcăm oarecum, nu tare mulțumitor nici pentru unii nici pentru alții.
  Cumva se află și alte căi de amintiri cam de mult trecute, ce cîndva ne foloseau și bucura viața, acuma-s doar parcă părăsiri spre uitare. Le privim cu nostalgii tare încurcați în inexplicații, așa-i vremea în curs neclar deocamdată trăită destul de fără noimă. Sînt continuări la fel de aproximate, ne ducem spre un ceva cu speranța de mai bine și chiar așa și pare.
  Nu cred că mult vom fi lăsați într-o ceață, da-i clară ziua ce-o trăim cu întemeiate trăiri de bine pe ceea ce se simte cam pretutindeni.

4016...Cunoașterii adevărat umane.

  Tineretul să fie în avîntul lor nemăsurat ascultător spre îndreptare, îmbunătățire. Și toate cele ale respectului de sine și de ceilalți, natură și Dumnezeu, un tot. Indivizibil, baza vieții cît sînt pe Pămînt vii, ca să mai fie vii mulțumiți de viața dată. Pînă la adînci bătrîneți, conlucrînd cumsecade cu părinții în primul rînd. Părinți ce li-s datori vînduți a-i îndruma spre cele firești omeniei cît trăiesc.
  Tinerii să știe că li-s tolerate de CER multe și mărunte, dar în limitele bunului-simț. Ce-i cel mai vechi tratat în evoluție de socializare într-o societate demnă, corectă în fața SA. Și a noastră și a naturii Pămîntului, respectînd ca să fim respectați, fără rău și urîte gînduri. Vorbe și fapte, ci numai binele totdeauna urmînd legea SA dată nouă și mereu conlucrînd cu EL.
  Înnoindu-ne cum e cerința vremurilor în evoluția cunoașterii adevărat umane.