3022.Adică ce ție nu-ți place altuia nu face și-n natură

  Să nu nimicim tot ce ni se împotrivește, că nu știm mai nimica, nu sîntem Dumnezeu. Doar EL Creatorul le știe pe toate, noi nu, fiind creați limitați din multe puncte de vedere. Așa trebuie să fim și să ne intre în cap, că nu putem fi oriunde și oricum, ci numai EL. Așa ne-o dat să fim, toleranți și de nu putem pricepe, repet, astîmpărarea, cumințenia în ceea ce știm binele, că-i destul din fire dat.
  Că sînt destui nedrepți din fire, nepricepuți, ajunși unde nu trebuia, neputincioși mereu de binele în față. Ne putînd fi cumsecade și moderați, ci îndărătnici chiar și cu răul și urîtul făcînd pact. Doar să-și atingă scopuri nedemne de omenia ce-o formăm continuu de cînd sîntem. Chiar involuntar, să ne cumințim, liniștindu-ne pînă vom afla nepriceperea, esența cauzei nedrepte.
  Ce se impune a o înlătura, ferm și clar, iar de nu și nu, să ne vedem de drumul nostru. Însingurați, că nu ne înțelegem între oameni să fim cum trebuie. Pînă ne revenim să redevenim oameni cu bun-simț, adică ce ține nu-ți place altuia nu face.