2283.Nevoia de a depăși necunoscutul, desăvîrșirea

  Trufia, prostia ce se dă rotundă, că știe și drege și-n realitate e goală de conținut și e spoială. Doar misterul împinge spre cunoașterea firească, nevoia de a depăși necunoscutul, aflarea a noi cunoștințe. Desăvîrșirea în îndreptare. Să-L aflăm cît mai bine și corect, pe înțelesul nostru, că nu-i alt Dumnezeu, chiar dacă-I dosit de nedreptate. Chiar de micinoșii se laudă cu necuratul lor mort vechi. Care nu-i în stare de nimica corespunzător, nici de bine nici de rău, inert ca orice mort.
  Mai mult e expus, că așa dorește CER-ul, să se vadă că nu-i nici o brînză cu el ori fără el, doar închipuire, deșărtăciune. Ratînd viața de te iei după bazaconiile creștinismului, ce-L ascunde pe Dumnezeu și-l expune ne necuratul mort. Doar neputincioșii, naivii și gură-cască se mai iau după neroziile nedrepților încă în acțiune, că li se permite de fărădelegea lumii. Că EL mai permite unora care-L caută și nu-L află corect, să se-ncurce cu nedrepte religii, doar, vor afla adevărul SĂU.
  Dar nu-i chip în așa neputință generală încă să răzbată lumina SA, ci întunecata strîmbătate ce I se face. Și acei chemați la EL, dar aflați încă pe căi greșite plătesc, fiind părăsiți și chiar dispar, ratînd viața. Ce într-o vreme tare promițătoare era și-n roz, dar din nepricepere, s-o feștelit rău de tot.