2802.Că aducem a ființele făurite SUS și date pe jos

  Degeaba avem cultură cîtă vrei și talente de a fi cunoscuți, ce frumos le zicem. Priceperea-i limitată doar atîta, ne conformăm unor nemulțumiri neștiute decît ca efect. Nu cauzele nu ne privesc, credem, în mîna nedreptății ne zbatem neputincioși întruna. Cu stihuri cîte vrei și deosebite în întreaga lume și la noi de cînd sîntem mereu. Ne plîngem rănile trupului uman, pricinuite singuri fiind fără EL și inumani.
  Ne lipsesc soluțiile ce-s pretutindeni între noi doar să vrem a fi conștienți de EL. Și restul vine de la sine, puțină minte la momentul cuvenit și alte trăiri aflăm. Deocamdată ne irosim văicărindu-ne și îndurerați, neclintiți, țepeni de neputință oarbă. Vederea ni-i opacizată de nedreptatea ce I se face LUI și nouă, cu mîna noastră. C-am consințit mai demult să ne tot sacrificăm pe altarul neputinței.
  De a fi oameni adevărați, că aducem a ființele făurite SUS și date pe Pămînt. Să conviețuim pașnic și-n bună înțelegere, știindu-L măcar corect. Dar nu se poate încă, îndepărtați și așa și acuma tot fără EL și nedemni oameni pe Pămînt.