1801.Să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE

   Toți avem dreptul la multe bune și utile ce ni-s date a le cunoaște pe Pămînt cît sîntem. Avem și datorii ce nu ne prea omorîm să le îndeplinim, date Însăși de EL. Și reamintite nu de foarte mult timp, tot de EL, dar tot încă degeaba. Nu ne dezmeticim cum trebuie, n-o fi timpul? Ne mai lasă să vadă cît putem întinde coarda răbdării SALE, ori o fi și alte angarale. Ce încă nu le înțelegem, nedrepții cum sîntem încă.
   Datorii nu cine știe ce, dar totuși în viață trăind normal fără bun-simț, nu-i corect. Și-i de dat înapoi să ne revenim cum eram la început mai umani și cumsecade. Între oameni și să uităm de rele și urîte vorbe și fapte, comportîndu-ne cu binele înainte de toate cele. Uitînd și iertînd mai ușor neplăcerile greșiților noștri ca și EL în dreptul nostru să ne ajute.
   Și-n orice rău e și bine numai trebuie căutat și cultivat să învingă mereu pornirea nedreaptă. Înlocuind-o cu binele firesc, cum trebuie între oameni civilizați. Și invers se întîmplă, buni, corecți în împrejurări nedrepte se molipsesc de rău. Și trebuie să se ferească mereu, ca să le meargă bine în fața Sa și a omenirii.
   Că totu-i trecător, om și realizări,  de nu ești cum trebuie,  nu ca-i fi veșnic dar totuși vei fi timp îndestulat pe Pămînt. Mulțumit tu și ai tăi de viață în tihnă, respectînd conduita între oameni buni. Și știindu-L bine cu respectul cuvenit dat LUI.