2233.Singurele din noi mai acătării, au fost înrăite

  Nu mai avem în așa nedreptate, nici de doi bani idei corecte în cap. Ci numai dezordine și fărădelege între noi și-n fața SA. Spiritul și gîndirea singurele din noi mai acătării, au fost convertite înspre nimic. Util și bun, ci-n derîderea nefirească vieții cum ar trebui, dedați la rele și urîte vorbe și fapte. Că unii au totul, dar fără spiritul și gîndirea adevărate omului firesc.
  Nu fac nici cît o ceapă degerată în fața LUI și a noastră. Îmbuibați și înfricoșați de moarte că nu pricep viața și rostul omului pe Pămînt. Oricînd înfăptuitori de rele și urîte, ne știind că răul ni-i dat ca încercare doar. Dar să nu-l mai înfăptuin în viață niciodată și să nu dăm vina pe rău. Că-i o înfăptuire cosmică, dată nouă să n-o pricepec, dar să ne învățăm minte, îndreptîndu-ne.
   Că sînt conflicte mereu în așa lume, între porunca Divină și legile omenești. Și de regulă dezorientați îI greșim și între noi oamenii la fel lipsindu-ne EL, conștienți corect să fim de EL. Raportîndu-ne în orice facem, datoriei de a fi oameni adevărați cu respect față de EL.

1684.La nevoie apelîndu-L și ne întoarce încrederea

   Doi bani nu facem de sîntem răi și nerușinați, chiar de sîntem învățați și pricepuți în multe. Toate-s degeaba de nu ești om în primul rînd, e greu, dar merită îndreptarea. În primul rînd cu folos SUS și între oameni, concomitent simți îmbunătățirea vieții tale.
   Să nu-i confundăm pe memorizatorii de informații cu oamenii de cultură, care-s altă gîscă-n altă traistă. Buni și ei doar simpli papagali cu simț al memoriei, dar încă nu creatori de artă și frumosul, utilul culturii lumii.
   Natura ne învață să mai și recuperăm energii consumate prin muncă, odihnindu-ne din cînd în cînd. Reîncărcarea bateriilor și prin serbările rînduite de Domnul la finele săptămînii, cu respectul cuvenit. Și alte la fel răgaze convenite în timp și chiar de-s pierderi de valori, îs acumulări de energii necesare împlinirilor.
    Împlinire e și să-L știm oarecum la nevoie apelîndu-L și ne întoarce încrederea așteptîndu-ne pe față. Să ne schimbăm în bine și cum trebuie să fim între oameni și cu EL. Într-adevăr înstrăinați de EL și de binele din lume, ne cam părăsește și ne înfricoșează cu suferințe și moarte.
    Nu avem decît să ne îndreptăm, urmînd cerința SA, cu bun-simț între oameni și bine. Și de cutezăm să-L aflăm, că ne așteaptă, doar să fim sinceri și să nu-L dezamăgim. Să ne facem timp să fim mai sensibili la semnele ce ni le tot dă EL în viață.
    Răul să nu-l considerăm o provocare, ori o problemă, că nu ne privește în veci, n-o vom ști. Așa ni-i dat de SUS ca și binele îs de sorginte Divină, să ne învățăm minte doar cu ele. De rău să uităm și de bine să ne luăm mereu cît vom mai fi noi și familia noastră.
    Ni se amintește că pe lîngă spirit și gîndire de SUS ni s-o dat în trup și sîngele. Ce-i viață în viață, imposibil de falsificat și nici acesta nu-i provocare ori problema noastră. Să-l luăm ca atare, că-i Divinitatea la mijloc și încă nu merităm cunoașterea a multe. Că încă nu știm să ne îndreptăm cum ne dorește EL și după mai vorbim.