4166...În neștire.

  Mai zilele trecute la radio aud o voce a unei importante personalități în românește: ce rost avem noi în viață. Cine sîntem și de ce? și cîte de astea în dezbatere în continuare, deci sînt întrebări fără răspuns de cînd lumea. Dar nu pe fiecare-l preocupă, ci micimea, neputința, nedreptatea, fărădelegea în fața SA ce ne asigură viața dar nu oricum.
  Ci-n anumite condiții ce ni le-o pus în față încă din vechime și noi nu L-am prea băgat în seamă și nici azi. Cu toate c-o mai revenit chiar și pe meleagurile noastre bătîndu-ne la cap, dar degeaba, chiar de am avut de tras consecințe dărîmătoare. Tot nu ne-am dezmeticit și mirat și EL de așa lichele îndărătnice și nepricepute și-o mai tras pe seamă încă o vreme.
  Ce expiră cînd va hotărî EL și noi tot anapoda o tragem mîța de coadă în neștire.

3362...Dovedindu-le vrednicia noastră nu vremelnicia

  Edificarea noi construcții, opera, realizarea ce ne arată lumii cine sîntem. Că-n final și asta vrem să ieșim în evidență, față de ceilalți, competitivitatea ne dă ghes. S-o aflăm cît mai la superlativ, cît mai utilă și poate și frumoasă, bună în fața celorlalți. Demonstrîndu-ne talentul, munca, străduința de a pătrunde direct la sufletul oamenilor.
  Că de nu-i destulă forță de impact, deci energie să treacă peste cîte și mai cîte inerente. Piedici specifice omenescului asaltat de nenumărate kitschuri și nereușite omenești, expuse. Ce dau năvală din ce în ce mai asurzitor și frenetic dăunător civilizației binelui. Cu urîte și nedorite înfăptuiri ce ne strică viața, în loc să ne ajute, ne încurcă tot mai des.
  Să nu ne aflăm în treabă doar, să ne facem că lucrăm, de fapt mergînd în gol, fără rost. Deci atenție cu ceea ce vrem să fim, să devenim prin noi înșine luîndu-ne la trîntă cu ceilalți. Dovedindu-le vrednicia noatră nu vremelnicia de care lumea-i sătulă, de nu poate evada.

1454.Dorită de cînd sîntem

   Lesne ni-i a înfăptui ce-i mai jos ca noi în ce ne reprezintă, şi-i ştiut, decît fapte,vorbe şi gînduşi ce ne depăşesc înălţătoare. Acelea-s mai greu de întocmit şi urmat, deci caznă în bine în orice domeniu de activitate umană, că altfel e degeaba.
   Vechile nenorociti omeneşti şi altele  noi nouă ni-s firescul nepriceperii SALE în timp, plătind prin părăsirea . Noastră de către EL în dezordinea ce-o urmat şi dezastrelor cutremurătoare, normale-ntr-o lume fără EL. Şi nici acuma în vremea net-ului şi computerelor şi noua super-tehnologie ce ne fascinează continuu nu ne mai preocupăm şi de EL, uitîndu-L.
   Dar ne poate reaminti şi chiar ne reaminteşte, prin atenţionările curente ce nu-s chiar obişnuinţe în timp şi spaţiu, unde se petrec. Şi cred că-i mai de dorit să ne îndreptăm nu împinşi de la spate, silindu-ne cine ştie ce nevoi neînchipuite încă. Are mari aşeptări de la noi şi să nu-L dezamăgim din nou, ca mereu de cînd sîntem. Şi să ne confirmăm mai mereu implicarea într-o teribilă calamitate originară, că nu-i chiar aş, de ne conştientizăm cine sîntem şi cine-I EL.
   Nu-i chiar greu dar nici uşor şi trebuie începută schimbarea de undeva, cum trebuie şi ni s-o comunicat de SUS. Că nu-s condiţiile îndeplinie, în cunoaşterea necesară îndrumărilor corecte. Dar nu sîntem chiar aşa de necunoscători ci habar ceva tot ştim şi cererea SA e simplă şi corectă, ne complicată cum ne place a o înfăptui de obicei.
   Chiar vreţi o atenţionare drastică şi ultimativă, cred că nu-i cazul că sîntem destul de cunoscători a civismului şi cum ne trebuie o existenţă adevărată. Ori încă nu?
   Împrejurările-s scuză doar pentru rataţi, aşa că mai bine să ne vedem că ni-i din ce în ce mai greu şi să încercăm, cu toate că-i cea mai cea şi necunoscută o aflare a LUI înspre binele  nostru. Mai ale să EL o fost acum 77 de ani şi ne-o contactat la nivelul SĂ, să-I întoarcem un consens în privinţa SA în lumea de azi. Că EL îl recepţionează imediat chiar în curs de-i. Şi sigur ne vine în întîmpinarea dorită de cînd sîntem.