Omul

   Omul, o mare enigmă ce singur nu se înţelege pe sine, s-a mai aflat cîte ceva dar înaintăm într-o direcţie complet necunoscută, şi bîjbîim încă sîntem la grădiniţă, şi EL ne credea, şi dorea măcar la liceu să ne găsească după cca. 3500 de ani în care ne-a lăsat să ne cunoaştem, să evoluăm, să cucerim spaţiul cosmic înconjurător apropiat.
    Şi acolo I-am fi aflat cumva Lumea LUI mai pregnant, mai altfel decît pe pămînt, noi în schimb L-am înlocuit pe EL cu diverse închipuiri false, atribuindu-I şi LUI, uneori caraghioase funcţii comlet mincinoase, astfel că acum nu-L mai ştim mai deloc cum a evoluat şi noi am involuat şi poate am fi îndreptat altfel cursul strîmb al istoriei recente înţelegîndu-L altfel, mai corect, mai adevărat.
    Fericitul Augustin : "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul lui Dumnezeu. Iată de ce  gîndirea nu poate fi înţeleasă nici de către ea însăşi întrucît e un chip al lui Dumnezeu".
    Nu-L pricepem, nu-L vrem alături, cu religiile cam toate ce nu-L respectă, înlocuindu-L cu închipuiri ce nu-s din Lumea LUI, şi astfel plătim pedepsindu-ne mai permanent pentru că-I sîntem "străini" în tot ce gîndim, vorbim şi facem, ne şi înpiedică să-I aflăm unele secrete pentru că nici nu ne gîndim măcar să-L respectăm cum doreşte EL.