"Un altar înălţat pe locuri unde au fost nenorociri şi suferinţe. singura inscripţie de deasupra altarului ( cadedralei din Coventry) : "Tată, iartă-ne". Au Englezii defectele lor, dar şi cînd se decid să fie nobili! Oraşul Convetry, distrus de Germani, îşi refăcea catedrala sub semnul asumării în mod egal de către toţi -atacanţi şi victime, învinşi şi învingători- a vinilor"(N.Steinhardt).
Interesant, familia e patria mică, de ai greşit părinţilor, tu copil fiind le ceri iertare înainte ca ei să te pedepsească.
Dar naţiile astea mari mature responsabile, prin conducerile lor de atunci măcar în public să ştie întreaga lume pentru că-i privea, I-au cerut iertare recunoscîndu-I TUTELA asupra noastră ca UNICULUI PĂRINTE ? Şi cred că pedeapsa se micşora cumva.
Nu, ei îşi cer iertare unii de la alţii, dar ei toţi greşindu-I numai LUI, şi de asta au plătit toţi la hurtă .
Pentru că nu-L ştiu, respectă şi crede, în măsuta pe care o doreşte EL, pemtru că ceva ceva se ştie de EL dar nu cît doreşte EL dintotdeauna, cred că nici acum.
După atîtea milenii de la creaţia noastră nu consideraţi că a venit timpul să-L recunoaşteţi măcar corect cum vrea EL?
Măcar încercaţi ceva deosebit mobilizator în direcţia asta, EL aşteptă şi iar aşteptă, şi acum se apropie un hop global nu sesizaţi?
Credeţi că-l veţi trece fără EL, Creatorul Universului?
Şi iar, şi iar....plătim din vina voastră "fruntaşi" ai lumii?????
TREZIŢI-VĂ !!!!
Şi noi oricum vă urmăm, dar întîi în direcţia LUI !
Se afișează postările cu eticheta recunoaşterea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recunoaşterea. Afișați toate postările
joi, 13 ianuarie 2011
OARE?
Etichete:
"fruntaşii",
adevarul LUI,
aşteaptă,
bunătatea,
Creatorul nostru,
Creatorul Universului,
EL si noi,
grseala pedeapsa,
Lumea,
măcar,
Părintele,
recunoaşterea,
Ştiindu-L
joi, 6 ianuarie 2011
Tu în faţa LUI
Da, e un efort din parte ta de a te înţelege cu EL, şi nu ştii cum să faci , te căzneşti, te mobilizezi, nu ai inspiraţie.
La început vei copia o adresare auzită, învăţată de la alţii, ulterior vrei să fii cît mai autentic, mai novator, şi EL asta vrea, nu-I plac reluările, mai ales de la alţii ce nu te reprezintă, pentru că tu eşti unic în felul tău, eşti o creaţie unicat pentru EL, şi cu aşteptări unicat pentru EL.
Tu în faţa SA, despovărat de greşeli, pentru că EL te iartă pentru a fi uşor în exprimare, fără tare ci liber în preajma SA, altfel decît în activitatea zilnică preocupantă impusă, ori autoimpuse, silite .
EL te vrea neobligat să-I fii liber de sarcini, şi în gînd cu EL, să-I destăinui spiritualitatea ta, cum te pricepi mai adevărat.
Goleşteţi sacul vieţii tale cu toate ce cuprinde, nu ascunde nimic, ci aratăte gol goluţ în tot ce te reprezintă,cu bune dar mai ales cu rele toate, cu ştiinţă ori involuntare, nu ta sfii.
EL te ştie mai bine de te ştii tu pe tine, dar te vrea să te exprimi, să-I dai raportul cum vrei mai rezumativ ori mai pe larg.
Odată şi odată tot va trebui să-I spui tot, absolut tot. Spunîndu-I tot ce ai pe suflet, cu bune şi rele, îţi va ierta cît mai multe, vei simţi asta.
Şi te va cunoaşte cum tu nu ştii să te cunoşti. R.Thom : sînt pe vîrful neutru şi catasrofic, la egală distanţă între credinţă şi necredinţă. Dacă merg mai departe, dacă mă rog, dacă nu mi-e frică să cred, înseamnă că risc, pariez, mă avînt, sar în gol, obtez-îndrăznesc.
N. Steinhardt : Cît despre senzaţia de umilinţă pe care o încercăm văzînd că nu putem crede în mod cu totul pur şi neşovăitor, trebuie şi ea depăşită. Cum? Printr-un act de recunoaştere a limitelor noastre făcînd parte condiţia umană cum face parte şi atîtea alte infirmităţi şi inferiorităţi....ţine adaosul esenţial." a zis cu lacrimi"- lacrimi ale recunoaşterii greşelii înfăptuite fără să vrei, speranţei şi fericirii.
La început vei copia o adresare auzită, învăţată de la alţii, ulterior vrei să fii cît mai autentic, mai novator, şi EL asta vrea, nu-I plac reluările, mai ales de la alţii ce nu te reprezintă, pentru că tu eşti unic în felul tău, eşti o creaţie unicat pentru EL, şi cu aşteptări unicat pentru EL.
Tu în faţa SA, despovărat de greşeli, pentru că EL te iartă pentru a fi uşor în exprimare, fără tare ci liber în preajma SA, altfel decît în activitatea zilnică preocupantă impusă, ori autoimpuse, silite .
EL te vrea neobligat să-I fii liber de sarcini, şi în gînd cu EL, să-I destăinui spiritualitatea ta, cum te pricepi mai adevărat.
Goleşteţi sacul vieţii tale cu toate ce cuprinde, nu ascunde nimic, ci aratăte gol goluţ în tot ce te reprezintă,cu bune dar mai ales cu rele toate, cu ştiinţă ori involuntare, nu ta sfii.
EL te ştie mai bine de te ştii tu pe tine, dar te vrea să te exprimi, să-I dai raportul cum vrei mai rezumativ ori mai pe larg.
Odată şi odată tot va trebui să-I spui tot, absolut tot. Spunîndu-I tot ce ai pe suflet, cu bune şi rele, îţi va ierta cît mai multe, vei simţi asta.
Şi te va cunoaşte cum tu nu ştii să te cunoşti. R.Thom : sînt pe vîrful neutru şi catasrofic, la egală distanţă între credinţă şi necredinţă. Dacă merg mai departe, dacă mă rog, dacă nu mi-e frică să cred, înseamnă că risc, pariez, mă avînt, sar în gol, obtez-îndrăznesc.
N. Steinhardt : Cît despre senzaţia de umilinţă pe care o încercăm văzînd că nu putem crede în mod cu totul pur şi neşovăitor, trebuie şi ea depăşită. Cum? Printr-un act de recunoaştere a limitelor noastre făcînd parte condiţia umană cum face parte şi atîtea alte infirmităţi şi inferiorităţi....ţine adaosul esenţial." a zis cu lacrimi"- lacrimi ale recunoaşterii greşelii înfăptuite fără să vrei, speranţei şi fericirii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)