O nouă faţă a noastră, o nouă fiinţă prin alţii aflăm cînd călătorim, la o altă scară valorică, străină nouă, de ne imaginat, parcă renaşti indiferent cîţi ani ai, de cîte ori intri în contact osmotic cu altă civilizaţie umană, înregistrînd cutremurîndu-te îmbogăţit în toate cîte afli.
Se-ntîmplă să mai şi dezerteze, numai din tagma celor slabi de înger, fără temelie lăuntrică, iar unii cu timpul îşi revin, sîngele apă nu se face, şi vin în ţară şi o iau de la zero învăţînd ce nu au ştiut să simtă mai tare româneşte odată pentru totdeauna.
"Călătoriile primenesc, aţîţă, dezvăluie, înţelepţesc şi creează o stare de spirit deschisă şi receptivă ce nu ne poate fi decît de cea mai mare priinţă...precauţiune împotriva irosirii timpului, a oboselii şi frica de noutate...e discontinuitate, e contact cu noul, cu neaşteptatul, cu abruptul, cu neeuclidianul...să-ţi îmbogăţeşti cît mai ales mintea, cugetul şi inima cu impresii şi experienţe de trăire printre alţi parametri decît cei de unde ai plecat"(Nicolae Steinhardt).
Din călătorie te mai alegi cu transformări intime, ce-ţi îmbogăţesc fiinţa şi care trebuie să ai răbdare să le înţelegi clar, adînc, cum trebuie adevărat, nu numai să bifezi grăbit, neînţelegînd nimic din călătorie, care astfel devine o pierdere de timp şi de bani, o irosire falsă, de duzină, o harababură nesănătoasă, inumană, fără nici un cîştig bun la ceva folositor.
Călătorind corect, cinstit cu tine, afli un evantai cît mai complet al lumii creeate de EL, şi dată şi pentru intreconexiunile cunoaşterii, astfel aflîndu-L tot mai mult pe EL, Creatorul lumii acesteia aşa cum e ajunsă azi cu acordul LUI, şi nu prea ştiindu-L, şi nu prea respectîndu-L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu