M-a atras misterul încă de la începutul, cam tîrziu, după 57 de ani, cînd EL a apărut în viaţa mea schimbînd-o total, eu un nimeni, un oarecare, un civil în formare în slujba LUI, gîndul că pot deveni un apropiat de EL, Creatorul lumii, nici acum uneori nu-mi vine a crede, încă-s în devenire, greu greu dar nu mă las înaintez cumva în a-L cunoaşte cum vrea EL nu altfel, cum nu-i cunoscut încă de oameni şi numai aproximat, bolmojit, încă neaflat cum vrea EL.
Un nepregătit pot spune aproape fără preocupări spirituale, totuşi L-am atras, încredinţîndu-mă în EL cumva nu ştiu încă prea bine, şi are încă încredere în mine nu L-am dezamăgit încă total, cu toate că-s tare apucat, şi-I cam fac greutăţi, de fapt EL mă altoieşte cînd prea merit.
Uneori îmi este greu, dar pentru că a avut încredere în mine, continui să-L urmez, cea fi o fi, încă-s foarte curios ce se va mai întîmpla pentru pregătirea mea în a-L urma, aflu tot lucruri noi, neaşteptate, unele uluitoare, şi încă nu vi le pot zice, "misterul care fascinează, misterul care trebuie temut"(Rudolf Otto) : "sentimentul religios apare ca avînd un caracter non-raţional şi ambivalent prin fascinaţia şi temerea inspirate de sacru".
Nu e teamă în general, de-L urmezi fără să-I greşeşti, cînd calci în străchini e mai bai, de altfel totul e bine şi frumos în comuniune cam strînsă cu EL, îmi transmite acum că nu-i prea strînsă şi are dreptate, încă-s cam slobod în gîndire, vorbe şi fapte, nu-s chiar cum ar trebui, şi cam ştiu ce trebuie dar firea mea, inconştientul, e o luptă în mine uneori, şi ar trebui continuă, un om în devenire de-a LUI între oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu