Frica?!

    Pînă  a avea o relaţie normală cu EL, şi mie îmi era frică uneori, din te miri ce, dar acum chiar de uneori sînt pedepsit, de-I greşesc, ştiu de ce, şi caut să mă-ndrept repede, şi se remediază deficienţa în relaţiile cu EL, şi sincopele acestea mai sînt deoarece încă mai am de învăţat credinţa în EL, şi-s un om normal ca fiecare din voi ce EL m-a ales să-L cunosc urmîndu-L.
    "Cît priveşte frica trebuie să mărturisesc că e un sentiment ruşinos, de care am avut parte şi eu. Trag nădejde că în parte, cel puţin, m-am vindecat. Nu cu totul"(Nicolae Steinhardt), numai cînd nu-L simţi lîngă tine îţi este uneori frică, dar după ce-L ştii, şi te obişnuieşti cu prezenţa LUI, Creatorul, mai permanent cu tine de cine să-ţi mai fie frică? De oameni şi acţiunile lor? Aiurea, nu-L cunoaşteţi încă, şi vi-i frică cred să-L aflaţi !
     Ştiu, vi se pare că bravez, va veni timpul cînd şi voi îL veţi afla aşa ca mine şi vă veţi lămuri cum e cu EL, Dumnezeu Tatăl Ceresc, Unicul, Divinitatea Supremă şi prin lumea noastră pămînteană, şi nu numai aşa cred, El nu se va lăsa să mai zbenguim neştiutori de EL, de cînd e cam lumea noastră cam nedeaptă, şi cam dezlegaţi la nedreptăţi despre EL, şi să-L aflăm corect, adevărat, ferm cum doreşte acum EL.