1640.Să-L știi măcar și îndreptat,ca să-ți fie bine

   Oare e un avînt spre înalturi necorespunzător, cînd îL afli și-L cauți să-I fii cum vrea? Că prea lesne ne avîntăm nejustificat luînd înălțime față de restul, se poate. Dar cred că nu se aplică și-n cazul relațiilor cu EL, că și așa-s rare și de neînțeles. Fiind nedreptatea peste tot și lipsind Baza vieții din lume.
    De nu-I greșești, nu ai nevoie să faci fapte bune doar să te oblojești la greu. Cu amintirea lor benefică în cazuri limită, ci mereu să faci binele și cu bun-simț să fii. De asemenea să-L știi măcar și îndreptat, de nu chiar să-L respecți ca să-ți fie bine și a lor tăi. Nu că vei fi părăsit și cu suferințe, ci din contra te poți realiza cum vrei, te ajută și EL.
    E un dacă mare, de nu te cooptează într-o relație cu EL, să-L slujești aici între oameni. Și astfel ai ocupație ce-ți va fi mai altfel în raport cu ceea ce știai că poți fi. Asta și prin felul nostru de nu fi mulțumiți niciodată de noi înșine. Că-i bine ori ba timpul o va demonstra.
    Principalul e să reușești să fii cît de cît pe aceeași lungime de undă cu EL. Măcar în linii mari, că nu ne prea iese înțelegerea cu EL cum ar trebui. Speranța și-n acest caz, îți ridică morarul, chiar de-o mai sfeclești uneori. Sînt și împliniri neașteptate unele, diferența de la CER la Pămînt.
    Mai bine cu EL aproape, dar puțini simt așa, decît să-ți fie frica temelia vieții. Halal temelie, de neisprăvit doar. Temîndu-te pentru ziua de mîine a ta și a familiei tale, ca nedrept și necunoscător a-L SĂU. Fragilitatea vieții o simți și te derajează tare, dar nu-ți vine la îndemînă să te schimbi cum vrea EL.
    Neînțelegînd relațiile noastre cu EL, de-a lungul istoriei umanității, greșim oarecum dînd vina pe unii și pe alții. Vina e a nostră în general atunci că nu am ținut legătura cu EL, cum vroia, trebuia cred găsit o cale de comunicare corectă. Și cu urmări pe măsură, nu așa doar să ne avem în treabă, fără rezultate cum trebuie.
    Mi se sugerează că nu era posibil și alte se vede interese erau SUS.

Reţeta

   Nu cred că existăn o regulă de apropiere de EL, se ştie că prin facerea binelui în toate formele posibile şi imposibile, e posibil să te apropii, dar acei monahi în sihăstriile lor.
   Au fugit de lume, de încercările lumeşti, pizme, ispite, şi trăiesc într-un altfel de mediu ostil, greu închipuit de omul normal, dar avînd un scop, să-L slujescă cumva, şi EL apreciază acea osteneală.
   Azvîrlit în lumescul normal, oarecum mai stingher, dar totuşi implicat, neînfricat să înfrunţi frecuşul zilnic, dar permanent cît îţi permite gîndul, cu EL în legătură, aşa ca Ghiţă.
   Eu înfăptuiesc şi cu sprijinul LUI, o oarecare trăire cu EL, în gînd mai permanentă, cred decît alţi oameni normali, şi caut să nu fug de responsabilităţile familiare- sociale, etc.
   Mai caut tot datorită LUI, să mă implic prin intermediul net-lui la trezirea în bine a lumii noatre, nedrepte, rătăcite, dezorientate, pedepsite, şi mai nu
ştiu cum...
   Mai sînt duhovnici învechiţi în ale credinţei de orice confesiune religioasă, ce au fost prigoniţi, ori s-au autoizolat
 uneori de lume, şi au primit de la EL, harul cunoaşterii în diferitele aspecte existente la nivelul lor de exprimare.
   Şi cred că mai există multe alte forme  de apropiere de EL, necunoscute mie, pentru că tot aud, isprăvi ale unor oameni ce cred că au cumva legături cu EL, şi înfăptuiesc minunate fapte bune,şi uneori inexplicabile.