Trebuie să gîndeşti şi să te comporţi, poate mai rar şi să vorbeşti, de vrei să izbîndeşti în ceva ce-i foarte greu de unul singur, chiar de crezi cu tărie în final, mai ales că nu-ţi vine cam nimeni omeneşte îm întîmpinare ci numai împotrivire concertată ori răzleaţă, căreea nu i te poţi sustrage cam niciodată, fiind cam cunoscut în dorinţa ta.
Să-ţi pui în gînd(vorbe) şi-n fapte ceva şi să nu cedezi niciodată, pentru că iniţierea-i deosebită, şi ţi se adresează cam stăruitor oarecum, de-i greu mai şi o pauză de repoziţionare, dar tot înainte orice ar fi, mai ales că-i ţel înalt.
Cînd ceilalţi l-au abandonat demult şi unii nici nu-l întrezăresc, şi se complac unui rău care odinioară i s-au înpotrivit amarnic, dar degeaba, ia învins şi acuma-i cîntă-n strună, crezîndu-l pe nefiresc. "Atotşiutorii" aceea şi nu de ieri de azi ci de foarte multă vreme, astfel că urmaşii lor numa-i urmează neabătut pe nedrepţii înaintaşi, făurind o eroare grosolană, căreia şi istoricii i se împotrivesc, dar struţul e cu capu-n nisip.
Se mai fac ameliorări pe ici pe colo, cîrpeli de ochii lumii, fardări pe o făcătură, dar să nu cauţi "suferinţa"-neîmplinirea de acum să o răzbuni cîndva, pentru că-i prea veche nedreptatea şi s-a obişnuit lumea cu ea şi-s nevinovaţi cumva pentru că asta o fi programarea lumii, preconizată de EL, dar va urma izbînda firească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu