2736.Nu ține și pier ca muștele neînțelegînd viața

  În nădejdea de a fi mîntuiți de vă lăsați crezînd în necuratul, străvechi mort, isus. Vă înșelați și părăsiți de Domnul Dumnezeul nostru CEL Adevărat din CER, plătiți. Și simțiți asta pe pielea voastră cît trăiți, în necazuri și cu frica de suferință și moarte. EL vă tot atrage atenția, la majoritate nedepților așa îndoctrinați, nu ține și pier, ca muștele neînțelegînd viața.
  Crezînd ca nerozii în viața de apoi, mai dinapoi poate. Că nu-i nimica nedrepților închinători la necurați morți. Ci doar EL de se mai îndură oarecum de unii și alții din alte considerente, nu de credință. Că-L jigniți, și gelos pe proasta voastră închinare. Străină de EL Unicul Dumnezeu, Tatăl nostru din CER-uri, ce nu o avut fii pe Pămînt niciodată, ci doar în CER.
  Întrebați-L și sigur vă va răspunde de puneți spirit și minte, suflet în curiozitatea corectă. Îndreptați-vă cum vă tot cere între oameni nu mai fiți așa netrebnici între voi. Încrezîndu-vă că de sînteți cu o religie care-i și așa nedreaptă LUI și nouă, vă apără. Aiureli de copii mici, naivilor, se profită de voi că nu știți Adevărul SĂU, Unicul.

Nădejdea

    EL e nădejdea noastră-n în a ne îndrepta totuşi cum am fost programaţi şi nu nedrepţi în tot şi-n toate, neînfricaţi în rele şi urîte apucături nedrepte, deşănţate, lumeşti dezmăţuri, trăiri interioare şi exterioare fiinţei de la EL pornire, dar neştiutoare de fiecare sfinţenie, răbdare, înfrînare, calea binelui şi a cît mai puţin rău şi-nspre frumos şi desăvîrşirea idealului ce-L cuprinde cu nădejdea clară, fermă a LUI, UNICUL, CREATORUL, Dumnezeu Tatăl nostru CERESC.

Speranţa

   Trebuie să gîndeşti şi să te comporţi, poate mai rar şi să vorbeşti, de vrei să izbîndeşti în ceva ce-i foarte greu de unul singur, chiar de crezi cu tărie în final, mai ales că nu-ţi vine cam nimeni omeneşte îm întîmpinare ci numai împotrivire concertată ori răzleaţă, căreea nu i te poţi sustrage cam niciodată, fiind cam cunoscut în dorinţa ta.
   Să-ţi pui în gînd(vorbe) şi-n fapte ceva şi să nu cedezi niciodată, pentru că iniţierea-i deosebită, şi ţi se adresează  cam stăruitor oarecum, de-i greu mai şi o pauză de repoziţionare, dar tot înainte orice ar fi, mai ales că-i ţel înalt.
   Cînd ceilalţi l-au abandonat demult şi unii nici nu-l întrezăresc, şi se complac unui rău care odinioară i s-au înpotrivit amarnic, dar degeaba, ia învins şi acuma-i cîntă-n strună, crezîndu-l pe nefiresc. "Atotşiutorii" aceea şi nu de ieri de azi ci de foarte multă vreme, astfel că urmaşii lor numa-i urmează neabătut pe nedrepţii înaintaşi, făurind o eroare grosolană, căreia şi istoricii i se împotrivesc, dar struţul e cu capu-n nisip.
    Se mai fac ameliorări pe ici pe colo, cîrpeli de ochii lumii, fardări pe o făcătură, dar să nu cauţi "suferinţa"-neîmplinirea de acum să o răzbuni cîndva, pentru că-i prea veche nedreptatea şi s-a obişnuit lumea cu ea şi-s nevinovaţi cumva pentru că asta o fi programarea lumii, preconizată de EL, dar va urma izbînda firească.

Cumva

   De ce ne săturăm aşa uneori repede de un obiect, de o persoană chiar, de o ocupaţie, preocupare chiar şi spirituală o tratăm cu mai puţin interes ca la început, cînd e năvalnică, dominantă uneori, e ceva nou ca o primă dragoste, şi se poate răci, aştepţi mai mult dar dai prea puţin cred şi EL te arde cumva, şi te şi scutură să dai mai mult din tine pentru bine şi respectul SĂU, ce îL datorăm, "nu dispreţuim puternic decît ceea ce posedăm"(Anatole France).
   Găsim cîte ceva ca o piedică în noi şi n-o putem învinge singuri, sîntem limitaţi, neputincioşi, infideli cred drumului pe care L-ai apucat, dorim perfecţiunea, idealul spiritual, să ne cadă, ca o pară mălăiaţă din cer cumva, şi nu o primim, mai ne mai şi dă cîte un brînci mai serios să înaintăm comva.
   De asta uneori e bine pentru a nu compromite acţiunea de pînă atunci cum o fi, EL ştie nota obţinută , e bine să te evaluiezi  singur cumva, cum poţi mai sincer, oprindu-te cumva, fără să-ţi periclitezi etapa în care te afli în raporturile cu EL, luptînd  cu metehnele demonstrate sinelui tău încă ne stăpînite corespunţător cumva, înspre îndreptarea mult dorită, de ambele părţi : tu şi EL.
   Nu poţi să te trezeşti bun peste noapte de nu faci binele dorit, fără întrerupere şi alegere, treaz permanent, nu cu ochii închişi, conştient, în gînd, vorbe şi fapte pe măsură cît mai ridicată, să te miri şi tu pentru că poţi să le înfăptuieşti liniştit cumva, ar fi bine .
   E bine permanent să fii cred un nemulţumit de cum nu poţi fi, aflîndu-L cum poţi mai bine de vrea şi EL cumva, pînă acum, EL e cam lîngă mine îndrumîndu-mă, cred că mai am multe de învăţat, şi cît mă consider de răzbătător  în ale spiritualităţii în El şi de tras, pînă cred mă-nvăţ cu EL.