3691.Transformări lăuntrice de pe urma pragurilor vieții

  Sîntem parte a unei evoluții supuse spiritului Divin, o taină înconjurată de taine. Deci nu a evoluții naturale ori tehnologice, ci un ansamblu în aflare continuă. Cu mari prefaceri încă în desfășurare, o etapă urmînd a porni cînd ne va da voie. Deci o fractură de nivel al cunoașterii în care continuitatea va fi oarecum alta. Minunile ținîndu-se de mînă atunci cu noi, trăind altfel de exigențe.
  Enigmatica noastră viață, va fi și mai și ascunsă neputințelor, ce nu vor mai fi pe Pămînt. Între oameni instaurîndu-se temeliile noi trăinicii cu EL alăturea de noi în devenire. Acuma așa o dezvăluire te lasă rece, cu toate că fiecare-i capabil în existența sa. De întrebări fără răspuns, ce ne cutremură gîndirea și spiritul cît pricepem.
  Mai ales în clipe de mari transformări lăuntrice de pe urma pragurilor vieții.

2919.Curățite și înmiresmate de bine și utilul regăsirii

  Misterul e legat tot de însingurare, muncă pentru izbînda ce-o afli, realizarea deosebită. Că-i taină necomplicată pentru cine le știe, citește, paște, stăpînește la îndemînarea. Ce-i simțită pe acolo unde te afli, oarecum sălășluiește nestingherită ademenitoare. În preajmă îi dă tîrcoale, pentru alții deosebit de greu, dar acolo ușor, creativ însingurat deocamdată.
  Dar școlirea se plătește, așa-i cerința și de probă am primit. Fără slogane și gălăgie, în liniștea cuprinsă dătătoare de speranțe de mai bine. Cu datele imediate ale conștiinței de lucru, străfunduri de îndemnuri de mult statornicite. În ființa neamului, regăsite-n noi, să ne bazăm că-I plac așa cum ne cum. Să ni le înălțăm o dată cu noi, curățite și înmiresmate de bine și utilul regăsirii.
  Că avem amintirea obidei, ocara cugetelor noastre, năzărite-n optimism deșert. Nu-i concurs de împrejurări ci tainică îndeplinire a unei știute Acolo înfăptuiri.Că-i și șovăire, e dar ne căutăm de drum, cum e de urmat firesc cum putem.