2703.Conformîndu-te altu-i mod de viață

  Toate formele de greșeli săvîrșite în timp, se răzbună, te ajung, nu te iartă. Ci te au la mînă, te pîndesc și cînd le pici, te tot duci, de-a berbeleacul. Cu un singurul amendament, de te îndrepți și-ți cați de drum cum trebuie, le ai în vedere mai altfel. În fața LUI, se va ști o altă cale de trecere și a acelor greșeli, conformîndu-te altu-i mod de viață.
  Dar de nu-ți afli schimbarea bună din varii motive, doar SUS știute. Cînd îți sună clopoțelul scadenței, vei simți tu mai întîi singur înfîngerea. Și deodată te știi pe tine cînd și cum ai greșit, îți amintești, te dumirești că ești bun de plată. Și înfrînt în sinea ta, te dai bătut definitiv, de nu-ți revii să te îndrepți, poate cine știe cum. Astfel continuă pierderea ta definitivă, cum e SUS știută, a aceluia dinainte învins.
  E o lege a răspunderii nereușitelor ce ni le însușim la o adică. Orice încercare de a da vina pe altul și pe împrejurări, e respinsă, îs doar iluzii trecătoare. Toate-ți revin ție să le încasezi la momentul scadent și-n condițiile acelea.