Să nu ne molipsim de nenorocirea celorlanți, e adevărat, de nu-ți bagi mințile în cap. Și nu te îndrepți, chiar pe moment atunci văzînd suferința, să încolțească îndreptatea în tine. Iar munca roadele să urmeze firescul ce-l afli conformîndu-te cum trebuie. Deci ne apropiem de cel în nevoi, îl ajutăm cum putem, concomitent. Ne tragem pe seamă, întrebîndu-ne că nu de florile mărului ne sînt perindate prin față. Ci-i un substrat ascuns, bate șaua să se priceapă înșeuatul, deci să ne cutremurăm. De-i cazul și să luăm-aminte de îndreptarea ce se cuvine, fără zăbavă. Socotindu-ne pașii de urmat imediat ce-i posibil de făcut spre bine fără tăgadă.
