2097.A privi desăvîrșirea, satisfăcut de o clipă

    Oricine are dreptul să fie apropiat de un ideal, de o dorință de bine, util și frumos. Chiar de-i un nimeni, un oarecare, poate spera la mai bine și-ntre oameni și singur. Și de a privi desăvîrșirea, satisfăcut de-o clipă de neuitat. Și aflarea SA, cum consideră fiecare, că i se potrivește închipuirii sale. Construindu-și idealuri de ne atins de timp și vremi, doar pentru el, utilizabile. De-i luat în considerare SUS, cu atît mai deosebită-i calea, cine știe?
   Că nu sîntem numai buni și numai răi, ci un amestec, la o întîmplare ce nu-i întîmplătoare. Să ne facem cît mai buni între noi ca să putem fi, pe mai departe. Că dăm de zidul răului, ce ne face viața un calvar, ci iertători și uituci. Și astfel vom putea mai lesne viețui între oameni, mult mai suportabil.
   Că totu-i trecător, așa neschimbători fiind, ca și noi și ceea ce facem și vorbim. Că nu pricepem nimic din trecerea vremii, doar de ne alegem cu ceva util și bine. Că adevăruri ne lipsesc și necunoașterea joacă cum vrea lumea în derivă.