4426..Ce ne așteaptă.

  Nu că ne-ar stăpîni întru totul inconștientul, dar încearcă, novici în ale căilor ce ni se deschid mai mult ori mai zgîrcite. Căutăm desăvîrșirea și ne amăgim singuri uneori neștiind unde mergem și urmările-s dezamăgitoare, aflînd ce nici nu bănuiam. E bine să ne astîmpărăm, cumințiți și sigur ni se vor dezvălui cu vremea cele necesare vieții nu numai a noastre cît ne privește.
  Mulțumindu-ne și descifrînd încurcate, prea încurcate trăinicii ce în veci nu ni se arată, de nu se dorește, e de așteptat. Se desfășoară cunoașterea cu vremea, chiar de nerăbdători mai și greșim, ne revenim la o adică și-n noua întorsătură, acomodați. Oarecum, că deocamdată totu-i doar un început ce e grăbit ori ba, vom trăi și vom vedea, constata, de bine de rău aliniindu-ne cumva.
  Nimic nu-i întîmplător și de izbeliște, chiar de pare și ne demobilizează aparent nepăsarea, ce nu-i, ci doar e să nu grăbim ce ne așteaptă, cuminți.