4067...Suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită.

  Nevoia de alimente ca să trăim normal, prin muncă de obicei obținute, învingîndu-ne foamea. Astîmpărîndu-ne firescul firii date, nu exagerînd că ne costă ca tot ce-i prea mult. Și nici insuficient că iar dăunează bunului vieții normale în mersul ei mulțumitor. Sînt cazuri cînd ne dorim înfometarea ca să realizăm cîte încadrări în bareme. De greutate și de felul cum arătăm, multe ducînd la sluțirea firescului dat, poate nici nu realizăm.
  Că ne fac rău, plătind la o adică de minte nu avem și se poate prea tîrziu dezmetici. Tot ca o părăsire în necazuri de nu sîntem cum ne tot dorește EL să fim. Se mai poate unii să postească și EL aici e de acord, cu un singur amendament de mirare pentru alții. Nu în silă, ci cu devotament de dăruire acele posturi chiar cu o bucurie, mulțumire.
  Că-I închinăm LUI ceva ce ni-i la îndemînă, demonstrîndu-I că dorim îndreptarea. Asta fiind suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită demn și acătării.