Așa de total implicați în bine ni se tot cere să fim pe Pămînt între oameni și mai ales în FAȚA SA. Că mai bine moartea, decît nedreptatea, fărădelegea, lașitatea, răutatea și urîțenia. Nici fără libertate și celelalte ale binelui între noi toți și mai ales fără înspre EL, nu putem fi oameni cu adevărat. Ceea ce trebuie mereu să dorim a fi, că nu ne iese totdeauna, să nu ne lăsăm, ci așa îndărătnici ai binelui să existăm.
Înspre binele nostru cu EL în gînd, contribuind la înfăptuiri demne, adevărate, bune. Știindu-L cît mai bine ni se permite de SUS și asta aflăm în timp, supunîndu-ne necondiționat. Chiar de poate nu ne convine, asta e, oameni sîntem nu altceva, deocandată. Și aici pe Pămîntul SĂU și al nostru dat să ne învățăm oameni, chiar de nu sîntem toți convinși și tot încercăm a ne refugia în alte trăiri răzlețe.Încercări la care sîntem mereu supuși a-I fi nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu