3478.Nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie

   Așa de total implicați în bine ni se tot cere să fim pe Pămînt între oameni și mai ales în  FAȚA SA. Că mai bine moartea, decît nedreptatea, fărădelegea, lașitatea, răutatea și urîțenia. Nici fără libertate și celelalte ale binelui între noi toți și mai ales fără înspre EL, nu putem fi oameni cu adevărat. Ceea ce trebuie mereu să dorim a fi, că nu ne iese totdeauna, să nu ne lăsăm, ci așa îndărătnici ai binelui să existăm.
  Înspre binele nostru cu EL în gînd, contribuind la înfăptuiri demne, adevărate, bune. Știindu-L cît mai bine ni se permite de SUS și asta aflăm în timp, supunîndu-ne necondiționat. Chiar de poate nu ne convine, asta e, oameni sîntem nu altceva, deocandată. Și aici pe Pămîntul SĂU și al nostru dat să ne învățăm oameni, chiar de nu sîntem toți convinși și tot încercăm a ne refugia în alte trăiri răzlețe.
  Încercări la care sîntem mereu supuși a-I fi nu oricum, ci cei mai cei cum trebuie.

2167.Ne tot atenționează, pînă la o anumită vreme

   Atît de tare sîntem implicați în ale lumii treburi, că uităm de noi înșine. Și de datoria față de EL, în orice caz EL nu uită de noi și ne tot atenționează cît sîntem. Pînă la o anumită vreme, după care văzînd că nu-i încotro, ne părăsește definitiv. Adică nu-și mai asumă nici o încredere asupră-ne, și pierim nemulțumiți. Că-i altă viață, de reușești să fii pe aceeași lungime de undă cu ceea ce-și dorește EL. Și te conformezi, nu-i simplu că de obicei nu știm mai nimica.
   Dar se poate învăța, cu toate nevoile ce le întîmpinăm, că fiind oameni nu-L pricepem. Că-I și EL capricios, din motive ce nu le știu, ne tot încearcă dacă ținem la cîte și mai cîte. Toate încercări date, nu chiar la nivelul lui Iov, dar nu-s departe, că nici noi nu sîntem Iovi. Cerem lămuriri și EL cu ale LUI, e cale lungă încă.
   Deci ca să lămurim o dată pentru totdeauna, mîntuirea cum zic nedrepții LUI și ai noștri. Adică salvarea, învățarea de a fi om cu adevărat, nu de mîntuială, cum e azi. E nevoie să fim corecți între oameni cumsecade și să-L știm cu adevărat pe doar EL. Singurul Dumnezeu și să-L respectăm tot cumsecade.

2043.Peste tot în lume-I EL

   Misterul e și-n relațiile de aflarea și cercetarea științifică, încă acolo-i, mai permenent prezent. Și nu încurcă ci sprijină cunoașterea, excepțiile care confirmă regula. Ce-i implicați sînt obișnuiți că-L întîlnesc în relații laice, peste tot în lume-I EL. Sîntem creația SA și încă ne acomodați oarecum cum ar trebuie cu EL și Lumea LUI.
   Tot la fel de nelipsit E EL și atunci cînd avem neplăceri și prin unii și alții. Binevoitori ne sprijină să-L găsim și-mpreună alte trăiri aflăm. De regulă pornirile-s corecte pînă la o vreme, în spiritualitate, după care diferă. Și EL fiind strașnic gelos, ne vrea doar aL LUI integral și necondiționat, nu putem o încurcăm.
   Și consecințele îs cunoscute de toată lumea, părăsirea, suferințele și nevoile mari. Și dezastrele personale și uneori colective, că nu-L știm și nici îndreptați nu sîntem. Și moartea grăbită, triumfală peste o viață aiurea, neînțelegînd rostul omului în lume. O lume creația SA și ar fi norma să ținem de EL, cum putem mai bine, dar nu se vrea și astea-s consecințele.

1999.Curios ne-am îndepărtat și nu contenim încă

   Nu sîntem implicați într-o oarecare calamitate naturală, ori nu așa de florile mărului. Ci vinovați că nu-I urmăm dorințele mai vechi și mai noi. C-o evoluat ca și noi înșine, între noi și-n fața SA, curios ne-am îndepărtat și nu contenim încă. EL E Singurul din CER, Cel Viu ce răspunde de noi vii de pe Pămînt.
   Că ne-am creeat anapoda zei noi din ființe moarte de mult și peste EL ridicate la cer. Și menținute neroziile, necurate nouă și LUI, silindu-L, dar nu ne ia în seamă defel. EL urmîndu-și calea LUI, ce-o vom afla în timp, și fără să avem încotro.
   Nu sîntem originari în ceea ce ni se întîmplă cu rigoare știută SUS, avem pași de urmat. Și pînă nu-i vom afla și face, nu scăpăm așa ușor, ci cum trebuie cît mai aproape de traseu.
   Se poate zice că EL ne încearcă cam în stilul, de ori, ori, ori se pot struni cai, ori se rup hățurile. E cam pornit aprig pe ceea ce dorește și nu glumește, mai ne dă șanse de mici dimensiuni. Dar în mare trebuie urmată o cale ce SUS e trasată pentru noi, cei de jos.