3884...Încă nu știu cît?!

  Doar natura mediul înconjurător firesc de cît mai poate și el, îI menține oarecum. Mulțumitoare LUI, o prezență dar e și cît va mai rezista și asta în fața netrebniciei. Omului fără minte, ci cu năzuințe fără Dumnezeu și fără idealuri de bine și dreptate. Ci doar neputința ce ni-i mereu penalizată-n lumea asta nepăsătoare și derutată.
  Derutantă și neputincioasă de adevărul SĂU cu noi împreună, vai de capul nostru. Uitîmdu-ne menirea de oameni cumsecade, luîndu-ne după revoluția prostiei de jos în sus. Invazia verticală a barbariei netrebnicilor de pretutindeni, puturoși și urîțiți. În tot ce știu să fie între ei nerozii bătînduși joc de Pămînt, nație, familie și de ei însăși, inconștienți.
  De ceea ce ne fac și-și fac, dar vinovații sîntem noi cu toți că-i suportăm încă nu știu cît?!