4072...Rîndul dezmeticirii cu adevărat.

  Mai adineauri mi s-o comunicat că omu-i prezent în Univers, adica în CER, ca proiect. Model și chiar realizări pe unele planete din sisteme solare aiurea prin galaxii diverse. Cu mult înainte de a fi existat sistemul solar din care-i și Pămîntul component. Deci să știm că după om i s-a creat acest sistem solar și acestă planetă, Pămînt.
  Servind la un proiect mai amplu în care centralul obiectiv e omul cu o evoluție pe măsură. Încă necunoscută între noi oamenii, ne meritînd din motivele expuse mai înainte. Ca îndreptarea între noi oamenii și-n natură, cu bun-simț și dreptatea mereu. Cît și mai ales în fața LUI cumsecade urmîndu-L cum ne tot cere și încă-I culmea ignorat.
  Nu va mai fi tolerată o astfel de ofensă mult adusă LUI și Lumii SALE și ne va veni rîndul dezmeticirii cu adevărat.

4022...Să vedem cum va mai fi.

  Omu-i cam uneori de capul său pe Pămînt, ni se dă ocazia, nu la toți la fel, de a ne face damblaua. Cum ne taie capul și sîntem tot notați în decurs de generații, cîte socoate Cerul. Noi vom constata în timp, cu atenție drămuindu-ne viața în continuare. Să nu ne irosim degeaba, ci-n aflarea LUI și a nostră în strînsă conlucrare.
  Se pare o mare discrepanță și totuși nu-i încotro, așa ni-i datul să-I fim pe aproape. În ce condiții, vom trăi și vom vedea în continuare cu toții cînd EL ne va înlesni aflarea. Deocamdată chiar de-i oarecum devreme, ne cere îndreptarea treptată în lume. Și-n fața LUI, știindu-L cît se poate mai corect în dauna lumescului religios.
  Ce trebuie abandonat devotîndu-ne LUI, Lumii SALE, trăind cumsecade cu toții, să vedem cum va mai fi.

3246..Privirea ochii de ne sînt limpezi, curați, toată ființa-i acătării în bine și omenoasă

  Privirea ochii de ne sînt limpezi, curați, toată ființa-i acătării în bine și omenoasă. Omu-i cum is ochii, cei ce-și acoperă privirea cu cîte tertipuri, mofturi de doi bani. Știu îs niște ascunși, fățarnici și părăsiți, au neîmpliniri, pedepse și-s neputincioși. Ferindu-se de ceilalți și voi de ei, că nu aveți ce pierde, ci eventual necazuri.
  Că-s capabili de rele și urîte oricînd, te poți aștepta de la așa ascunși nedemni. De oamenii ce se pretind și nu-s, încercații cu precauțiune mărită, însemnații neputinței.
  Că EL ne știe și nu-i nevoie de privirea către EL, și așa neputincioși fără EL ca și-ntre oameni. Nu se ascunde ci așa-i datul nouă să nu-L percepem ca între noi toți și-n natură. EL e prea diferit și periculos de ne avîntăm în necunoscut, că nici nu-L știm defel, ci iluzia, credința, aproximarea păguboasă.