3746...Cu urmări în părăsiri și necazuri cu duiumul

  Ni se cere imposibilul de către credința și respectul ce îI arătăm necondiționat uneori. Să credem într-un Nefapt, într-un Nevăzut, decît de cei ce-L văzură cumva, îL simțiră oarecum. De să se încreadă pe deplin, ca mine în timp, nu deodată, buimac și pe nepusă masă. E curaj și obligații la un loc, un amestec inexplicabil oricui, ci doar la unii ce mai știu și înțeleg fenomenul.
  Și lucru total inexplicabil, cum de-o reușit nerozia, cred destul de greu să urnească. Omenirea spre așa năzbîtii fără EL, ci cu nimeni într-o religie din care s-o înmulțit. Așa puzderie de altele tot așa de fără EL, ci cu necurățenia poponeț, în cel mai bun caz. Că de fapt e o falsă închipuire tot NT și ceea ce-i scornit de așa înstrăinări de EL și noi.
  Ce-L supără de cînd e așa tărășenie pe Pămînt, cu urmări teribile în părăsiri și necazuri cu duiumul.