2664.Deocamdată ne onorate, ci amînate poate

  Noi între noi ne purtăm neomenește, imoral, egoiști, șmecheri, fără bun-simțul necesar oricărui om. De la care EL are atîtea așteptări, deocamdată ne onorate, ci în cel mai bun caz amînate. Să credem că nu-s compromise de nedreptatea și lipsa LUI din orizontul cunoașterii omului de azi. Că-s destui înlocuitori nevrednici, vă dați oricine seama, că-n părăsire îs necazuri și viața scurtată.
  E de reflectat, cum e de făcut, ca să fim cum trebuie, să zicem prin absurd. Că nu avem nevoie de EL și ne încredem în noi înșine, chiar cu aceste pierderi de viteză. Și consistență, că numai pornim oarecum în viață, rămînem handicapați și cu viața scurtată. Avem să zicem, de unde, 7 miliarde de potențiali ce vor duce coordonați, de vor fi. Spre un viitor în dezvoltare continuă, înspre ceva în aflare, oare?!
  E de reflectat, de ne va lăsa EL, să-L părăsim cu buzele umflate, după ce s-o chinuit cu noi. Să ne vadă cum am ajuns aproape de un liman al prezentului într-o devenire. Înspre un ceva, ce-i în constituire, încă nu-l știm.