3845...Reușitele-s parcă mai la îndemînă

  Viața ne supune la diverse încercări și mai dure, să ne schimbăm în bine. Conștienți unii că-I greșim și ne mai tragem pe seamă, mai lăsînd din nefireștile. Obiceiuri nedrepte, răzlețirile firii needucate se mai retușează, chiar îndreptă. Trepte ale îndreptărilor le urcăm cum putem mulțumiți de noi învingători. Asupra noastră, mulțumiți de noi și totuși nu-i destul, mai e și nu știm încă.
  Se prea poate să ne înțepenim așa în acea treaptă bună și ea, dar continuarea. Să n-o știm niciodată suficient de necesară, ratîndu-ne de puțin viața, tot nemulțumiți. Rămînînd pe mîna noastră limitați în gîndire și fapte ce nu ne îndreptățesc a fi cum vrem. Ne știind mai departe pașii de urmat și poticnindu-ne la mal, sfîrșim lamentabil uneori și nu toți.
  De unii și EL se preocupă mai abitir, ori și împrejurările-s mai prielnice. În orice caz reușitele-s parcă mai la îndemînă, ori greșesc, doar EL știind adevărul.