3255..La normalitatea vieții construite de cînd sîntem, așteptată a ne desăvîrși firesc, omenește

  Riscăm enorm cînd ne zburătăcim față de ce ni-i dat și ne mirăm că nu ne știm viața. Nu știm să trăim, ne luăm după nedreptatea ce I se face și noi înșine puși de nechibzuință. Dezinformare și mai ales de Dreptatea mințită în toate felurile, fără Morală și Binele știut cum trebuie. EL nu se lasă dus cu vorba, ne știe ce plătim și-I cu luare aminte în relațiile cu noi, părăsindu-ne cînd nu se mai poate aștepta la bine.
  La normalitatea vieții construite de cînd sîntem, așteptată a ne desăvîrși firesc, omenește. Fără pavăza SA sîntem eșuați, rateuri încă vii o vreme, degeaba am fost în viață. Nu am știut să ne-o apărăm și să ne îndreptăm, să negociem în bine și util cu EL, un fel măcar. Acceptabil, durabil, mulțumindu-L și noi cu EL, cît se putea, că-I cum trebuie.
  Pentru viață în desfășurare corectă, demnă, adevărată, cu bun-simț și cumsecădenie. Respectîndu-L și pe noi înșine cu adevărat oameni cu ținută demnă, cît mai ireproșabilă, de putem vrea.

2872.Dar trage la șale de nu te încingi bine

  Că ne vine uneori așa din senin să ne facem de cap, să răsturnăm ce-i așezat. Orînduirea s-o zburătăcim, răului și urîtului să le dăm niscaiva bobîrnace să se îndrepte. Ori de nu că-i lucru greu și șugubăț îndreptării, nu oricui potrivindu-i-se curățenia. Uni-s murdari din cale afară, că mai bine faci alții, că nu știi cum, e de aflat ieșirea din dilemă.
  Repornit viața unora de la zero, că nu-i cum?! Se practică dezmeticirea totală, parcă ești de pe altă lume, cu fundu-n sus, te trezești. Și vrei să atingi pămîntul și doar cerul ți-i la îndemînă și tavanele de te primește careva în casă. Umbli printre stele, nori și altele ca ele, cu avioanele te mai vezi și se miră că nu zbori. Ci mergi, pășești cîteva lungimi deodată, ești aerian, nu de pe aici.
  Ci pe acolo pe la înălțimi ne viciate, ori încă prea vînturate de așa curenți înalți. Curați de nu se văd bine de jos, or fi invizibili, dar trag la șele de nu te încingi bine. Cu hățurile lumii să nu te ia vîntul de tot, neica nimeni, cu gînduri de îndreptarea cui?! Nu se prea aude aicea jos.