4280..Încă uitat.

  Amintirile neîmplinirilor din viață ne tot scormonesc în timp și spațiul trăirilor cu vremea lăsîndu-ne loc de reflexii. Să ne convocăm ființa și mintea la contribuție s-o punem în adevăratul sens dat, de îmbunătățire a noastră. Și nu de înstrăinare a firescului uman cu adevărat în slujba binelui, utilului și chiar a frumosului, dar cu tot cu EL și noi.
  Nu-n delăsare și urmînd ademenitoare înfăptuiri ce lumescul fără căpătîi îi tot capabil de cînd lumea alungîndu-ne. Din preajma SA pe coclaurile necunoașterii adevărate a menirii date omului să-I fim cum trebuie, nu-n nelegiuiri și nedreptăți. Ci-n firescul care poate needucați nu-l știm, să ne dezmeticim cu luare aminte și ne tăgăduind omenia dată niciodată.
  Să ne regăsim cadența corectă între oameni, natură și mai ales cu EL și noi împreună, în normalul încă uitat.