4277..Întrezărește.

  Gura păcătosului adevăr grăiește, așa o constatare în urma aflărilor trebuincioase de la un post Tv, aseară, pe teme spirituale. Și în urmă cu ceva vreme, cînd era pe ducă starețul de la Petru Vodă grăia că-i prăpăd mare după cca. 12 luni de la acel apel al său. Atenționare că: păgînătatea cretină și nu numai, va da de necaz aprig, ceea ce eu vă tot aduc la cunoștință, vine EL pe Pămînt!
  Pe caii mari, ai schimbării desăvîrșite, în dreptate și îndreptarea noastră a tuturora spre binele lumii în natură cu respect necondiționat. Știindu-L cu adevărat ne mai putînd aluneca ca nerozii în cîte năzăriri trufașe ale prostiei umane needucate. Ci-n căutarea împreună cu EL a noastră cale spre aflări demne de ceea ce vom fi în realizări pe măsura directivelor de SUS.
  Cu adevărat ponderate din vechime, dar ne luate-n seamă pînă cînd nu s-o împlinit vremea, ce se întrezărește oarecum.

4108...Nu sîntem, că nu merităm încă.

  Scrieri sînt diverse mari și mărunte ca semnificație în demersul aflărilor trebuincioase nouă. Deci nu toate-s de folos, să ne uităm la VT (Vechiul Testament), doar la construcție umană. Cum s-o îndeplinit și în mare, în afara interesului dat raiului și perechii alese. Că nu ne privește, e treaba LUI cu acel dispărut în mod practic, acel popor ales.
  E ca și cînd am da importanță latinilor ce nu-s prin lume de peste o mie cinci sute de ani. Și ei cu greșeli în fața LUI și au dispăruți fără urmă corectă, ci în amintiri nelegiuite. Mîndre tare și-n derizoriul neputințelor de luat de cei nevolnici între noi și-n fața SA. Deci Adam și Eva-s ceva dispărut pe veci pentru omenire, noi fiind urmașii.
  În mare a celorlalți amintiți ca și cînd nu am prea fi importanți și nu sîntem, că nu merităm încă.