3633.Singura posibilă dătătoare de speranțe adevărat confirmate de omenescul firesc

  Făcînd doar binele cît trăim pe Pămînt ștind să-I mulțumim cumsecade. Doar LUI, ni-i cu priință viața pe aici, restu-i improvizație, pierdere de vreme. Nelegiuiri ce le plătim cînd ne vine timpul, de regulă cînd ne așteptăm mai puțin. Așa-i în lumea asta a noastră cu EL și noi într-o devenire încă ne expusă. Cum trebuie, încă mai deloc, fiind însă tributari neputinței între noi și-n fața SA.
  În liniște și pace conlucrînd noi între noi benefic și cu EL înspre bunurile supreme. În aflare cînd vom conveni să fim cum trebuie doar, în calea dobîndită atunci doar. Orice am face tot cu gîndul la EL sîntem, cu speranțe de mai bine și util nouă. Și se vede treaba și LUI, nu știm mai nimica dar e de dorit continuu îndreptarea.
  Singura posibilă dătătoare de speranțe adevărat confirmate de omenescul firesc în fața LUI.