3253..Oriunde și oricînd și-or afla implicarea cu adevărat demnă și dusă pînă la sfîrșit cu adevărat

  În viața ce ni-i dată pe Pămînt, nimica nu se face fără bun-simț, bunătate, omenie în adevăratul sens, corect. Demn, calm, cumpătat, respectînd legile specifice naturii, vieții și ființei ce sîntem cu EL. Necondiționat aflîndu-ne calea, cînd va fi timpul mai departe în cunoaștere. Nu neorînduirea, ci binele ne ajută să fim, cu răul și urîtul mult n-o ducem, ci dispărem fără urmă.
  Precumpănește în existență banalitatea, seriozitatea și starea firii omenești date specific terestre. Că sigur EL e în toate perfect față de noi, ce ne dorim culmile perfecțiunilor, dar nu sîntem mai nimica. De cît palide încercări cu care ne mulțumim pînă la urmă bosumflați, nepricepîndu-ne viața și pe EL. Și nu de puține ori ratînd-o, pe mîna noastră mereu, lăsați în neputința îndărătnică, deci nu ne putem îndrepta.
  Totuși cei cu adevărat oameni reușesc în timp prin realizări să se depășească pe sine. Demonstrîndu-și singuri puterea de muncă, tărie, cunoaștere de bine și util omului. Oricînd și oriunde și-or afla implicarea cu adevărat demnă și dusă pînă la sfîrșit cu adevărat.