4370..Foarte îndelungat.

  Am zice că ne ține de proști, doar unora, pe criterii ce ne scapă, li se adresează cînd crede că-i priește LUI și noi habar nu avem. Ne fiind conectați la o cunoaștere care să ne lumineze în direcția care vrem nu vrem tot o vom străbate ori împotmoli. În timp și spațiu ne edificați cum încă sîntem în așa părăsire și derutantă trăire ne trainică, ci aproximativ glumeață încercare.
  Pentru EL, că noi ne credem buricul Pămîntului și a rar ne mai gîndim poate că-i alta menirea noastră dar nu ne dezmeticim. Acătării, ci așteptăm  și EL la fel, ceva cîndva undeva în timp și spațiul alocat cunoașterii ce ne va însoți și mai și în continuare. Cînd legătura ce EL o vom regăsi la timpul acela ne știut de noi, ci doar de EL și Lumea SA, cînd va fi dezlegarea la alte aflări.
  Împreună dezvoltînd o societate de tip nou, absolut nou în toate cele cîte ni se vor permite de atunci în colo, un colo foarte îndelungat.

4367..De minte nu avem.

  Oarecum pe muțește ni se adresează, că-n timp și spațiu s-o dovedit că ni-o și vorbit pe limba pricepută de acei încredințați. De EL a ne transmite cuvîntul LUI nouă, de cele mai multe ori ne luat în considerare cum dorea CER-ul, ci noi cumva. Necorespunzători o tot ducem de cînd lumea asta de care-I EL doar EL Responsabil în fața Înălțimilor amețitoare pentru noi.
  Oamenii, mărunții SĂI purtători de atîtea speranțe de mai bine ale CER-urilor ce nici nu ni le închipuim, așa de îndepărtați încă sîntem. Nepăsători și reci în lumea asta năpădită de atîtea nedreptăți și nelegiuiri, sinistru tocmite de noi înrăiții, urîțîții naibii. Ce nu ne dăm rînd a tot aprofunda Nu Legea SA dată nouă dintotdeauna și parcă și mai abitir azi ne luată-n samă defel.
  Tocmit-am învățăcei ce-L hulesc pe EL și noi urmîndu-i, ne trag continuu îndărăt nevoi și moartea-spaimă neștiută, de minte nu avem.

2704.Fiecare după posibilități și nevoi simțite

   Pentru sufletul său, omul îI dator LUI doar să-L asculte, cînd i se adresează. Astfel din vechime cu acelea cunoscute și mai recent tot de asemenea cunoscute. Cererile de îndreptare între oameni, moralizarea bună și binele mereu în vedere. Fără să-L omitem pe Singurul Dumnezeu din gîndul nostru, cînd e cazul. Fiecare după posibilități și nevoi, simțite și din familie și societatea adevărată.
  Că-n viață ni se dau diferite ocazii să ne întrebăm, oare ce-i de făcut? Cînd e un dezastru în care-s implicați diferiți părăsiți în nevoi diverse, suferinzi și desnădăjduiți. Să nu ne holbăm ca la circ, că nu-i bîlci ci încercare și pentru noi privitorilor. Nu sînteți ocazionali pe acolo, chiar de vi se pare, ci vi se atrage atenția. Că de nu vă îndreptați, îi puteți urma în curînd, voi fiind ce-i de privit în nevoi.
  Singuri stați și judecați, în liniște, însingurați, cum vreți și nu-I mai greșiți. Căutați-L și fiți oameni adevărați între ceilalți cumsecade.