3996...Încă-n plată aprigă dată nouă spre dezmeticire.

  Omul după cum mai zisesem, are un dar de a se încrede în orice-i pică cu tronc. Spiritual și-l admiră i se dedică, închină, crede cu tărie chiar, imprimînd acelui fapt. Chiar și ne fapt pe Pămînt, un caracter de sfințenie, o spiritualitate umană în deveniri. Cu puteri ce nu le prea dibuim, ce ne ademenesc și-n van, că numai a LUI e credința adevărată.
  Dar din vremea îndepărtării noastre din fața LUI, un timp ne-am rătăcit cu cîte porniri. Străine LUI și nouă, doar noi aflîndu-le folosul nedrept și nelegiuit chiar și azi. Împingîndu-l de-a valma și spre CER, de s-o agățat țurțuri de necuviință și SUS. Datorită încrederii nețărmurite a omenirii și-n falsuri și miracole mințite în NT. Cu acordul SĂU de încercare a nostră, nedumeriți încă o vreme pînă ne vom calma.
  Dîndu-ne seama de rătăcirea fără de EL și așa încă-n plată aprigă dată nouă spre dezmeticire.

2627.Și-n cazul SĂU îs unii tot la fel de devotați

  Unii se dedică diferitelor acțiuni ce-i implică într-atît, că-și periclitează viața. Și nu țin seama în mintea lor, așa-s de devotați cauzei acelea, poate nedrepte. Dar nu contează de nu-s cu toate acasă, ci pe coclaurile lumescului fără EL și imorali. Și-n cazul SĂU îs unii tot așa de devotați, poate și mai și sprijiniți de CER, și restul, noi nu aflăm.
  De cît cine știe după cît timp și cît de eronat, ori cine știe cum și în ce formă. Și nu-i mare brînză de îți irosești viața nedrept, fără EL și nedrept între oameni. Ratîndu-ți viața și nu pricepi de ce? Că noi avem o traiectorie dată în viață cu bine și util nouă și celorlalți știindu-L bine. Deci raportată la EL mereu, că nu-i în lume așa de multă vreme, se văd consecințele.
  Asupra oamenilor toți în general și-n particular în toată lumea cu așa nevoi fără rost, cred nedrepții. Că rostul lor în lume nu-l știu și ce-I și cu EL pe aici și pe Acolo, tot la fel, ignoranță totală. Și de nu măcar minciună cu moț și lustruită bec.