4331..Ce nu ne vine bine.

  Numeroase metehne ne admite EL, de ne ținem conform cerințelor SALE în ceea ce ne privește pe noi și ai noștri. Dar cu pierderea bunei rațiunii, prin cîte metode de îmbătare și drogare nu-i cu putință, ci ne va nota ne în regulă și la o adică plata-i. Peșin, deci aveți grijă să vă lăsați de asemenea neregularități că-i bai și încă mare, se lasă cu necazuri cînd nici nu gîndiți.
  Ponderare și potolirea firii date nu-n derizoriul unui firesc nefiresc, în care omenirea o alunecat nu de acuma ci de cînd e ea. Și-i vremea de punere la punct a unei vieți cu-n farmec mai acătării și disimularea în cîte feluri e de înlăturat cît mai devreme. Înainte de a ne fi venit vremea aceea ce-i nu departe și cu urmări drastice și necontenite, vrînd să fim cum ne cere dintotdeauna.
  Și nu L-am luat în considerare, dar nu va mai fi loc de întors, ci ne vom căta de omenescul firesc uitat și învățînd ceea ce nu ne vine bine nici acuma și altfel vom viețui.

4245..Minte.

  E o oarecare îndreptățire de SUS în a ne pomeni și cinsti morții noștri și nu numai, dar e cu băgare de seamă cînd e vorba. De ceea ce acei dispăruți ne lasă în urmă, să nu le luăm ca atare,la hurtă, ci cu atentă și corectă însușite doar a acelor utile, bune și chiar frumoase. Amintiri ale lor, a morților din neamul fiecăruia și de-i vorba de alte neamuri și mai și e de despărțit binele de rău, urîtul de frumos.
  Moralul de imoral, batjocura de buna creștere și respectul cuveni vieții, naturii, omeniei și încrederii între oameni. Și mai ales conviețuirea aleasă și benefică cu Doar Însuși Dumnezeu, Unicul, nu cîte nelegiuiri și fantome închipuite tot de înaintașii noștri. Și ei tot așa de la cei mai dinaintea lor pînă-n străfundurile istoriei umanității cînd EL era mai prezent prin lumea oamenilor.
 Dar acei dinaninte hăt tare timpuriu în spiritualitate, nebăgători de seamă bună cu EL, au plătit amarnic și urmașii chiar pînă la noi de minte tot nu s-au învățat.