2951.Superficiali nu știu să recunoască dreptatea

  Ca să putem face ceva ne inspirăm din viață, natură, continuăm ceva ce există. Îl perfecționăm, îmbunătățim utilitatea și alte însușiri de bine și chiar frumos. Sînt și noutăți ce nu-s oarecum știute, ori or fi dar nu le știm, făurind ceva deosebit de bine. Folositor omului în devenirea sa spre un proiect ce CER-ul îL așteaptă de la noi. În continuare cînd va fi acea vreme, vom afla, doar să ne învrednicim a fi pregătiți.
  Sînt sentimente amestecate chiar și cu condamnarea progresului în anumite perioade. Oamenii cu greu adaptîndu-se civilizației în mersul ei înoitor, nu toți-s la fel.  La fel și cu știința și tehnica, o fost la fel opoziție și susținere cam în orice domeniu. Și nedrepții iubesc viața, realizările de orice fel, bucurîndu-se, dar nu se îndreptă.
  Nu știu să fie corecți între ceilalți, îs superficiali, ori nu știu să recunoască dreptatea. În adevăratul ei înțeles, luîndu-se după cîte minciuni bine ambalate, ascunse. În amănunte și modalități de camuflare, ce-i duc de nas ușor.

2752.Că nu ne vine a crede că-i posibil, ce tot aflăm

  Ne înverșunăm a realiza unelte trebuincioase vieții, fiindu-le sclavu lor.  Ni le perfecționăm să ne ajute cum trăim și ne supunem lor, rigorii construite. Înființate spre a noastră viețuire cumsecade, trăind conform nevoilor folosirii lor utile în bine doar. Restricționîndu-ne acțiuni, altădată poate haotice, acuma bine coordonate, în dependență strictă de utilizarea lor.
  Așa-i viața cu unele și altele trăiri și trăiri, ce-s consemnate toate SUS. Și nu știm decît varianta noastră intim consemnată, conștiința cum e ea așa ne credem. Și cu toate acestea ne putem înșela în timp, ne luînd în calcul toate ale noastre. Ne credem corecți și nu știm adevărul în totalitatea sa ce ni-i pus în dreptul nostru, uitat.
  Înălțîndu-ne în cunoaștere ce ne înspăimîntă intim, că nu ne vine a crede că-i posil. Ce tot aflăm întruna și ne definim și noi ca oameni ai Pămîntului cu EL în gînd.