3380..Avînd de îndeplinit o cerință demnă

  Nu sîntem prin lume dați, iviți doar pentru a muri, deci un nou strat geologic, ci a realiza, a ne realiza mai bine spus. În conformitate cu timpul ce-l străbatem în devenirea dată omului în temporalitatea. Existenței vieții, nu oricum ci c-un scop definit de SUS în așteptări ce încă nu-s. Nici pe departe îndeplinite, mai e cale în aflarea menirii date încă din facere.
  Să ne merităm, să vrem, să bunăvoim, să ne învrednicim de a trăi cum trebuie. Nu oricum ci-n conformitate cu datul perioadei străbătute, ce nu-l știm, doar SUS. Testați jos, conformîndu-ne mai mult pe dibuite, ne aproximăm traseele fiecare în parte. Avînd de îndeplinit firesc o cerință demnă, din ce în ce mai aproape de firul neștiut aici.
  Ce ni-l aflăm conectîndu-ne oarecum mai mult ori mai puțin conștienți la cerințe.

2752.Că nu ne vine a crede că-i posibil, ce tot aflăm

  Ne înverșunăm a realiza unelte trebuincioase vieții, fiindu-le sclavu lor.  Ni le perfecționăm să ne ajute cum trăim și ne supunem lor, rigorii construite. Înființate spre a noastră viețuire cumsecade, trăind conform nevoilor folosirii lor utile în bine doar. Restricționîndu-ne acțiuni, altădată poate haotice, acuma bine coordonate, în dependență strictă de utilizarea lor.
  Așa-i viața cu unele și altele trăiri și trăiri, ce-s consemnate toate SUS. Și nu știm decît varianta noastră intim consemnată, conștiința cum e ea așa ne credem. Și cu toate acestea ne putem înșela în timp, ne luînd în calcul toate ale noastre. Ne credem corecți și nu știm adevărul în totalitatea sa ce ni-i pus în dreptul nostru, uitat.
  Înălțîndu-ne în cunoaștere ce ne înspăimîntă intim, că nu ne vine a crede că-i posil. Ce tot aflăm întruna și ne definim și noi ca oameni ai Pămîntului cu EL în gînd.