2369.De bine să știm, conviețuind, de rău niciodată

  Binele și răul îs de SUS date în lume, să ne puie la încercare EL. Nu le putem descifra, îs încifrate SUS și noi neputincioșii, îi dăm cu presupusul la greu. Nedreptatea și-o pus și ea amprenta în cîte credințe strîmbe LUI și nouă. De bine să știm, că numai cu el să conviețuim, de rău niciodată, ca s-o ducem în viață. Și ca să ne desăvîrșim, să nu-L uităm niciodată, ci să-L respectăm deocamdată.
  Nu-i de echivala binele cu răul niciodată, de ești om cu mintea întreagă. Și simțul eroic ne dă tîrcoale mereu, să ne realizăm, nu o simplă viețuire, ce considerăm că nu ne prinde. Ci mai ceva deosebit, și de regulă nu realizăm mai nimica, limitați. De neputințe și nedreptatea din noi și în lumea fără EL, e dificil de reușit cum trebuie.
  Spiritul și gîndirea ne salvează de știm să ni le valorificăm, chiar în așa lume. În care minciuna și urîțeniile predomină totul, putînd să ne înălțăm prin bine. Și aflarea Sa corectă, că spiritul și gîndirea din EL îs, părți ce ne definesc de ne lăsăm a fi cum trebuie.