Între oameni e normal cînd înfăptuim ceva, să ne mărginim la acela. Că altfel ne pierdem tot îi continuu în demersuri ce ne îndepărtează, pierzînd calea. Acelei creații proprii gîndirii de început, ce ne-o încolțit. Și care doar limitată poate fi dusă pînă la bun sfîrșit. Cu toate că uneori, ne gata e mai promițătoare.
În cazul SĂU, ce-L presupunem doar, creația e și-n desăvîrșire pe toate planurile. Ce încă noi omenirea nu le pricepem, fiind încă opriți că nu-L merităm. Nedrepți în fața SA și a umanității în general. Și EL caută perfecțiuni de ne imaginat pentru noi, poate încă, nu știm multe în continuare. Cît va mai continua cunoașterea pentru noi, propusă SUS. Și dezvoltarea ce încă-i de aflat și urmat poate și-n alți parametri.
EL ne cheamă în continuare, știind că-L vrem și așa și trebuie, dar înstrăinați încă. Și nedrepți, ne oprește și ne îndrumă să ne revenim cum trebuie în fața SA și a noastră însăși corecți să fim. Pentru a ne fi bine în viața ce urmează, nouă și familiei noastre. Și celorlanți în aceleași condiții de îndeplinit întocmai.
Scuturați, scăpați de metehnele colective și particulare și ne caută în continuare. Doar să-I dovedim buna purtare în lume și să-L știm bine, ne trunchiat. Ci EL Însuși Creatorul lumii și Tot ce nu știm și cîte ceva ce mai știm.
Se simte o vrajă, o atracție pentru ceva încă ne cunoscut complex, ci doar aproximat. Ce ne face cu ochiul încă din vechime și nu l-am dibuit, mai avem cale de aflat. Cred că nici nu-l aproximăm deloc viitorul nostru cu EL. Ni-i complet ascuns încă pînă nu ne dovedim capabili de fi, cum vrea EL să ajungem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu