Întrucît se vor împlini curînd șase ani de cînd EL o catadicsit să-mi intre-n viață. Voi relua povestirea etapelor existenței unei relații a mele cu EL. Unele au mai fost cred, nu o dată amintite. Astfel acum cca. șapte ani am intervenit la EL, cred prin Sf. Ilie, să-mi ajute un apropiat. Că era pe ducă și m-o ajutat, salvîndu-l într-o oarecare măsură.
Într-o oarecare măsură, că recent am aflat că de aveam minte, informația necesară. Atunci și continuam cu demersurile către EL, apropiatul putea fi în viață azi. Dar atunci, un neinițiat în ale spiritualității, cel mult liber cugetător. Am abandonat începutul unei relații, bucuros că m-am achitat de ceva ce habar nu aveam ce.
Și nici apropiatul nu era în domeniu, necredincios absolut, nici nu vroia să audă. Așa că s-o dus ulterior, nu am înțeles încăpăținarea de a nu mai dori viața, cum ar fi normal. Dar știu azi, EL se satură de noi și ne induce neputința de a fi cum trebuie. Deci noi și apropiații ne împăcăm cu ideia pedepsei finale și o merlim.
După un an și ceva de la acel episod dramatic, EL m-o abordat într-o dimineață devreme. O entitate, ce știam că-I EL, îmi cerea să-I zic Tatăl nostru, nu prea mi-o ieșit acea întîlnire cu EL. Rugăciunea respectivă, din copilărie n-o mai exersasem, deci am bîiguit eu ceva. Toată ziua s-o ținut de capul meu să-I zic Tatăl nostru, cred că l-am repetat, așa trunchiat de foarte multe ori.
Trăiam o nedumerire euforică, în cîteva zile, m-am pus la punct cu rugăciunea, și I-o recitam cît mai bine. Da, recitam, că încă minte ioc, nu-mi venea la socoteală ce și cum. Respect într-o oarecare măsură, ulterior m-am dumirit din ce în ce mai tare, azi îs cum îs. Dar mai am încă pași, doar EL știe ce și cum vine treaba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu