Morala e aceea ce ne ajută să ne înfrînăm, combate instinctele naturale, sincere. Înlocuindu-le cu simțul datoriei, superioritatea înălțării deasupra intereselor. E formidabil de greu, mai ales cînd e prima dată, ulterior ți se mai tocesc ambițiile nedrepte încă. Încă un timp trebuie să ai mare grijă de tine, să te ferești de orice influiență nefastă îndreptării ce-o cauți.
Sinceritatea mai e încă o redută tare în noi înșine, cu pluralitatea amăgirilor. Ducerile de nas ce singuri ni le creem în noi înșine instinctual, animalic chiar. Ne înstrăinăm de o cale ce încă n-o știm, ce strînge pornirile noastre contradictorii. Și ne face să fim fermi și corecți, poate cum n-am fost niciodată, dar am dorit neputincioși încă.
E strigătul de ajutor din noi, de ne facem surzi, încet, încet pierim și la propriu și la figurat. Că EL nu glumește mai ales cu acei ce-s ușor influiețabili și fără tărie de caracter. Mulțimea ce se mîlește ușor, aparent corectă, aparent doar, înșelătoare. Ce trebuie ferm curmată și îndreptarea să-și vadă de drumul ei firesc înainte.
E o strașnică și crîncenă încleștare în noi înșine, un timp de derută și căutare. O vreme ne găsindu-ne locul și în gînd și-n viață, putem lesne strica totul. Pe muchie de cuțit un timp de regăsire a unu-i simțămînt știut și uitat. Și cîte altele ce-s noi și vechi. O liniștire curată de aflat și-n limpezimea gîndului cum trebuie netrucat de nedreapta lume. Doar astfel reușim cu multă răbdare, altfel e greu și mai greu din ce în ce.
Să ne depășim cunoașterea și astfel să progresăm înspre ceea ce dorim cu adevărat. Construind societatea, nu cum se întîmplă ci cu valori umane adevărate. Că în urma lipsei valorilor nu rămîne nimica. Cu răul și urîtul nu poți compune, nu se încheagă nimic.
Oricît de neînsemnat edificiu presupune binele și utilul și chiar frumosul pus în valoare. Încîntarea lucrului bine făcut ne umple viața și ne ajută să învingem multe neîmpliniri. Poate incorect gîndite, edificîndu-ne în continuare cum trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu