Sîntem programați să fim mai cumsecade decît putem în realitate, nu știm să fim cum de fapt sîntem. Libertatea de a alege, ne-o întors în vremea sălbăticiei, cînd luptam pentru a exista. Acum căutăm să fim civilizați și bunul-simț să ne fie călăuză. Dar nu ni-i încă, fugim de așa îmbunătățire firească, ce ne-ar înălța și-n ochii proprii.
Întrajutorarea e încă un pas necesat depășirii înrăirii de care încă sîntem capabili. Un început de camaraderie, prietenie și cum vrem să-i spunem între noi oamenii. Indiferent în ce formă de coexistență ar fi, nici familia nu-i scutită de disensiuni.
Așa de neputincioși să fim noi înșine, am ajuns. Să fim noi înșine, înseamnă că nu mai depindem de nimeni. Adică ne vedem de drumul nostru și colaborăm doar cu EL și de restul nu depindem. A, că sîntem într-o familie, e firesc, e baza societății și noi nu-i bine să facem excepție.
Dar ne aducem aportul în bună înțelegere și respect reciproc, întrajutorare corectă, fermă. Să ne știm lungul nasului, cît ni-i plapuma și cumsecădenia s-o știm a înfăptui. De EL niciodată să nu uităm, ci cît mai aproape, cu EL în gînd mereu și altă viață ni se va înfățișa.
Noi înșine ne vom redescoperi mai altfel, că sîntem și sigur nu ne știam capabili de multe și bune. Utili nu numai nouă, ci darnici și cu încredere nețărmurită, bucurîndu-ne de-o viață în desfășurare. Ce nu-i știm evoluția, doar EL o știe și noi în EL ne încredem deplin mereu. Ca să nu avem nevoie de nimeni la nevoi nici vorbă nu vor fi niciodată!
Credeți că-s aiureli? Vă înșelați eu le trăiesc pe propria piele și în sînul unei familii, cu relații normale. Simțim cu toții, mai ales eu că-s schimbări în derulare. Păreri sînt sub diferite nedrepte încă influiențe, pînă se va îndrepta lumea. EL nu ne va lăsa în pană de calea ce ne e necesară și n-o știm a urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu