Da, e nevoie hotărîrile drepte să fie statornice, nu ca azi nedreptatea face legea urîtă. Ce-o știe răutatea lumii a o institui și apoi plătesc neisprăviții la greu, dar nu-s conștienți. Și-i atrag și pe unii cumsecade mai puțin atenți și neinstruiți în ale SALE. Lipsind din lume Baza vieții, nimic nu-i acătării, ci de izbeliște și sub pedeapsă. Că EL și-o luat mîna de pe noi nedrepții și înrăiții, prea numeroși în lume.
Refugiindu-ne în muncă, viața-i prea complexă așa la liber și preocuparea asiduă. Te scutește de multe ce nu-ți sînt la îndemînă. Nu te simți în largul tău și mai bine muncești cît e ziulica de lungă și scapi de complicații. Pentru tine de ne rezolvat, un oarecare ce-ți vezi de ale tale și atîta. Facă lumea ce o vrea nu te privește, struțul cu capu-n nisipul neregulilor ce nu vrei a le simți.
Se mai poate ca munca să-ți dea și satisfacții multiple și diverse, implicîndu-te. Rezolvi și teme de interes mai larg, depinde de tema muncii și cît ești de interesat. Putîndu-ți da ocazii neașteptate și senzații deosebite, ce-n alte condiții nu-s de întîlnit. Atunci ești util și necesar societății dacă te dovedești corespunzător, nu un retras de pe baricadele sociale.
În cadrul preocupărilor cu publicul se impune să fim cinstiți și să ne înfrînăm partizanatele și interesele personale. Și căutînd tot dreptatea s-o respectăm necondițoinat mereu.
Din cînd în cînd se impun și luări de pauze și să și sărbătorim în mod firesc ce se cuvine. Chiar de se pierde din punct de vedere ecomomic, se cîștigă în competetivitate înoită. Și fiindu-I și LUI dator cu ceea ce ne cere, să-L serbăm, în cursul anului și nu numai.
Acei tirani de o vreme în coace, știu să se cam ferească de răzbunarea ce clocotește în mase. Foarte puțini nu mor în patul lor, de regulă au învățat din vechime, nu toți, cînd să se oprească. EL, oarecum astfel îi răsplătește pentru ce-I fac, v. F.Castro, urmînd programa CER-ului, acolo doar știută.
