De obicei prostia nu se auto-elimină, ci proliferează şi după cum am mai zis e şi molipsitoare, ne cuprinde într-o primă fază pe mulţi nepregătiţi, cu spirit de observaţie bun în morală şi ager vigilent activ, ci mai normali, înceţi şi luaţi pe neaşteptate, derutaţi zăpăciţi buimaci de amploarea prostiei de la toate nivele societăţii, de te-ntrebi unde te afli? Şi răspuns nu-ţi dă nimeni, că toţi îs ca tine, de la revoluţia noastră încoace, eram cam toţi pe un calpot, etalonaţi de era de aur şi aşa ne-am trezit în prostia valvîrtej şi nici acum capabili să ne revenim.
Am intrat toţi într-un soi de bîlbîială şi asta molipsitoare, o fi şi dăm din gropi în gropi şi ceilalţi intersaţi nevoie mare ne conduc de mama focului din rău în mai rău, să le meargă lor bine, parcă sîntem cu ochii legaţi spre toate direcţiile normale izbăvirii din mocirla hîdă unde ne bălăcim de peste 22 de ani, unşi din cap pînă-n picioare, bine ne şade, bre laie!
Ne trebuie retrăirea ancestralelor amintiri ce ne-au călăuzit la greu altădată, să ne forţăm a le şti şi aplica corect, altfel nu răzbim, "ci pentru că răscoleşte teluricul cel mai strict existenţial, provoacă relele elementare, echivalentul psiho-social al cutremurelor şi uraganelor. De aceea şi poate fi, cînd şi unde apare, prostia o forţă mai primejdioasă ( şi mai statornică) decît mai versatila şi mai şmecheroasa ei surată, răutatea"(N.Steinhardt).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu