Sîntem proprii noştri duşmani, ce ne facem rău singuri nouă şi familiei noastre, prin comportamentul necontrolat, prin vorbele negîndite aruncate la întîmplare, prin gîndurile nedrepte ce ne călăuzesc nefiresc să fim într-o existenţă ce nu ne duce la bine şi util. Trebuie de făcut ceva să ne dezmeticim. De ne-ar vedea părinţii cum am ajuns de nesimţiţi, ne-ar dojeni şi ar reîncepe educaţia de care am uitat, înstrîmbîndu-ne aşa de tare de nu mai sîntem de recunoscut. Lumescul ne domină tot timpul şi din greşeală în greşeală ne îndepărtăm de felul nostru corect cîndva de a fi.
E de luat taurul de coarne şi să ne căutăm de un alt fel de a fi, pînă nu-şi ridică pavăza protectoare ce ne ocroteşte încă, dar nu mult mai rabdă EL nedreptatea noastră afişată cu ostentaţie obraznică antrenînd şi alţii la rele şi urîte treburi necinstite. Şi-i de aşteptat deodată să ne atragem, liberi fiind de apărare, necazurile ce nu ne vor ocoli şi de care nu vom putea scăpa de nu vom căuta grabnic să ne îndreptăm, atunci în pripă vom promite marea cu sarea, e firesc, dar să aibă cine ne asculta, că de nu e degeaba un timp şi cu greu se va lăsa convins, de nu am lăsat nici o punte către EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu