Sînt o seamă de oameni nedreptăţi-ţi de ceilalţi, şi aşa trăiesc, însinguraţi cu dreptatea de partea lor, dar tot singuri şi părăsiţi, ţi-i milă de ei şi totuşi nici EL nu se-ndură de ei, oare de ce? O fi ceva la mijloc, numai EL şi ei ştiu, ori au uitat. De regulă sînt următoareale de zis : se expun pedepsiţi care merită să sufere greşindu-I, ca să fie de exemplu, ca o atenţionare pentru alţii, care urmează de nu le vine mintea la cap, să-L respecte şi să se-ndrepte cum ştiu mai bine, altfel se expun ei într-un viitor la caznele vieţii cînd îI v-a părăsi ca pe acei suferinzi rămaşi fără apăratea SA din vina lor.
Cînd eşti pe drumul cel bun, respectîndu-L şi îndreptîndu-te cum poţi cum nu poţi asta e, dar cauţi să-L urmezi. Şi de-ţi scoate în cale astfel de năpăstuiţi cauţi să-i ajuţi cum poţi, sincer, iar de eşti de prisos din varii motive, nu mai pierde timpul, vezi-ţi de drum. Sînt situaţii cînd cei năpăstuiţi nu-s bucuroşi că-s zăriţi în astfel de posturi dezavantajoase, se simt cu musca pe căciulă, cine-i bucuros de necaz? Îs atenţionaţi ori chiar li s-a ridicat pavăza SA şi-s pedepsiţi şi nu-i plăcut.
Cei în cauză se scuză cu cîte în lună şi-n stele, c-o fi c-o păţi, dar ei nu-s vinovaţi ci alţii, dar nedrepţii nu-şi dau seama că au de ispăşit o pravilă de SUS ce nu o pricep încă şi-i grav pentru ei, de regulă nu se pricepe, decît foarte, foarte greu cum vine treaba cu adevărat, nu cum îşi închipuie nedepţii în continuare fără minte. De regulă mai vin astfel de scuturături şi cu greu poate se vor prinde de-s mai dezgheţaţi la minte, de nu, nu şi finalul îi găseşte nepregătiţi şi viaţa li-i în zadar, neînvăţînd nimic din ea, îs goi şi fără minte, ratînd şi aici şi acolo, cui îi mai pasă?
Acei ce-s pe drumul SĂU, dar mai au învăţăminte cu altfel de curs, şi-s supuşi la cazne şi ei, de regulă se ascund să nu-i vadă nimeni şi suferă în taină, conştienţi de ce li se întîmplă ( şi eu am avut de tras şi poate voi mai trage), şi de regulă de se îndreaptă imediat învăţînd ce e de ştiut şi să nu-I mai greşească, deci li se suspedă pe dată suferinţa, care o duci cu demnitate simţind de ce ţi se prilejuieşte .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu