Păşim prin viaţă cum ne vine fiecăruia la îndemînă, fără prea multe responsabilităţi, decît poate de avem familie şi a grijei zilei de mîine. Nu ni-i capul la prea multe prea deosebite, ci firescul omenesc întîlnit la tot pasul cu problemele momentului social, ori nu, depinzînd de o mulţime de factori independenţi de noi ori nu. Fiind de sine stătător într-o viaţă ce ne-o chivernisim singuri după cum pe pricepem avîndu-L alături şi de asta ne vedem de lungul nasului nostru, mai puţin de a celorlanţi, fiecare cu ale lui. Unii au auzit de existenţa unu-I Dumnezeu undeva în CER, cine ştie de-i vede ori ba şi-şi fac cam de cap, cum poate fiecare.
Nu-s prea conştienţi de existenţa SA şi care-I sînt dorinţele la zi, nu-i prea preocupă, se trăieşte cam la întîmplare în privinţa SA cu adevărat, sînt multe speculaţii pe alăturea care şi acestea induc o stare de nepăsare imediată. Cred că foarte puţini îL simt cu adevărat şi-L respectă corect. De ar fi mai conştienţi oamenii de existeanţa SA corectă, adevărată şi că-n 1935 a "vizitat" România şi s-a adresat la doi conaţionali cu dorinţe de îndreptare ale lumii oamenilor înspre o morală adevărată şi o potolire şi să-L respecte şi prin religile ce-L ţin corect în ele.
Iar la un timp aşa scurt de cca 77 de ani, nimeni să nu-L mai ştie corect, neinteresîndu-i cam nimic în legătură cu EL, e ceva inexplicabil, decît de zic că-i rea voinţă la mijloc şi lipsă de respect Divin din partea tuturora. Doamne nu-i prea de zis multe, fă TU ce crezi, că lumea-i lume şi nu ştie nimic cam de TINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu